Producerea legumelor ecologice

340

14 – Fertilizanți ecologici – de origine vegetală
Gunoiul de grajd este un fertilizant mixt, complex căci are în componența sa atât materii organice de origine animală, cât și de origine vegetală. El este socotit între fertilizanții „morți”, deși nici pe departe nu este în această stare, căci componentele sale nu erau viabile când a fost alcătuit. Fertilizanții de origine vegetală sunt „vii”, deoarece provin din plante vii, sacrificate și administrate imediat. Este foarte bine ca plantele folosite drept fertilizanții verzi să nu fie lăsate să se usuce înainte de administrare, ci să fie tocate mărunt, împrăștiate uniform și încorporate imediat în sol, deoarece nu se pierd substanțe nutritive și procesul de compostare în sol se va face mai bine, mai complet. Fertilizanții verzi, așa se numește grupa de plante care se cosesc (de preferință la începutul înfloririi sau înspicării), se toacă și se supun la macerat, fertilizanți verzi umezi sau lichizi, căci se administrează prin apa de irigat, stropit sau fertilizanți verzi uscați, cei se încorporează ca atare în sol imediat după tocare și împrăștiere. După introducere în sol acești fertilizanți sunt supuși compostării spontate și de aceea acești fertilizanți trebuie încorporați superficial (este nevoie de aer pentru faza aerobă), la 8 – 10 cm adâncime. Plantele folosite ca fertilizanți verzi încorporați trebuie să fie plante anuale, cu creștere rapidă și semănare atât toamna, cât și primăvara. Nu este restricție privind rotația culturilor cu excepția rapiței (muștarul) care nu poate succede sau precede culturile legumicole din familia botanică crucifere. Sunt considerate bune pentru a fi utilizate ca fertilizanți verzi gramineele de cultură (secară, orzul, ovăzul, meiul etc), dar și leguminoasele anuale ca bobul, mazărea, lupinul, precum și cele din alte familii botanice. Unele plante au și rol fitosanitar căci odată introduse în sol provoacă alungarea unor dăunători. Spre exemplu secara sau sorgul alungă viermii (mai ales viermii sârmă) din sol, lupinul alungă cârtițele și rozătoarele din sol, iar hrișca atrage prădătorii păduchilor de frunze. Toți fertilizanții verzi prin rădăcinile lor, dar și prin materia organică încorporată contribuie la structurarea și afânarea solului, îmbunătățind penetrabilitatea apei și aerului în sol. Fertilizanții verzi pot fi constituiți dintr-o singură plantă de cultură dar și borceaguri, de toamnă și de primăvară, unde planta leguminoasă (mazărea, bobul, lupinul) să aibă o pondere de o treime, iar gramineele (orz, ovăz, secară) o pondere de două treimi. Fertilizanții verzi trebuie recoltați și încorporați cu o lună înainte de semănatul sau plantatul legumelor. Este recomandabil ca în cadrul asolamentului legumicol să fie incluse câte o solă de fertilizanți verzi după fiecare 3 – 4 sole de legume. Aceste sole de fertilizanți se cultivă cu mai multe serii de plante leguminoase și graminee. De asemenea, este bine ca terenul destinat plantărilor și semănatului de primăvară să fie semănate din toamnă cu fertilizanți verzi dacă nu au culturi legumicole anticipate. Recomandăm următoarele culturi pentru fertilizanți verzi:
Bobul, mazărea – rezistă la frig și se pot cultiva și în borceaguri de toamnă (bobul) sau de primăvaă – mazărea.
Hrișca – este benefică pe solurile acide, se seamănă 30 – 60 gr semințe / mp și se încorporează toamna cu 4 – 6 săptămâni înainte de plantatul legumelor.
Lupinul – se seamănă cam cu trei luni înainte de încorporare. Pe solurile acide sau ușoare e de preferat lupinul galben, iar pe solurile grele lupinul alb.
Meiul – este bun pe solurile uscate, sărace. Se seamănă la începutul lunii mai și se încorporează înainte de înspicare.
Muștarul, rapița – este considerat de unii fermieri ca fiind cel mai bun fertilizant, are creștere rapidă, stârpește buruienile, se poate semăna în orice moment al anului și se încorporează înainte de înflorire.
Neghina anuală – are creștere rapidă, se seamănă primăvara devreme și se îngroapă în sol în faza de spic.
Orzul – se cultivă ca și secara.
Ovăzul – se cultivă primăvara și vara, singur sau în borceag.
Secara – se cultivă tot anul, singură sau în borceag și se încorporează înainte de înspicare.
Șrotul de ricin – de la fabricile de ulei conține mult azot, fosfor, potasiu și alte oligoelemente, se încorporează cam trei pumni de șrot / mp tot timpul anului. Alungă cârtițele și rozătoarele din sol. După încorporare e bine să udați solul.
Alte culturi – ca tătăneasa, lucerna, trifoiul se cultivă în sole perne, se recoltează la înflorit și imediat tocate se împrăștie și încorporează în sol.
Dintre fertilizanții verzi lichizi – urzica – este cel mai valoros și se administrează numai ca soluție diluată prin stopirea plantelor de la plantare până la recoltare, este bogată în azot, potasiu, oligoelemente, stimulează creșterea plantelor, le sporește rezistența la păduchi, păianjeni, mană, făinare, rugină, cloroză și sporește efectul compostului. Stropirile pot fi zilnice sau periodice mai ales la cartofi, dovlecei, spanac, tomate, varză. Soluția de stropit se prepară astfel: un kg de tulpini de urzici cu frunze tocate mărunt puse întrun sac de iută se depun în 9 litri de apă întrun vas de plastic și acoperit se lasă la macerat timp de două săptămâni, timp în care se agită o dată la două zile. Dacă după două săptămâni soluția nu mai face bule de gaze se strecoară și pentru stropit se folosesc 2 litri diluați în 15 litri de apă. O soluție mai concentrată poate provoca arsuri frunzelor. O altă plantă valoroasă care se folosește asemănător este – tătăneasa – care este bogată în azot, potasiu și oligoelemente, stimulează creșterea și înflorirea plantelor și sporește efectul compostului. Soluția se prepară astfel: un kg de tulpini de tătăneasă cu frunze tocate mărunt puse întrun sac de iută se depun în 10 litri de apă întrun vas de plastic și acoperit se lasă la macerat timp de două săptămâni, timp în care se agită o dată la două zile. Dacă după două săptămâni soluția nu mai face bule de gaze se strecoară și pentru stropit se folosesc 2 litri diluați în 15 litri de apă. O soluție mai concentrată poate provoca arsuri frunzelor. Se stropesc după plantare culturile de cartofi și alte legume cu fructe o dată la 10 zile. Se poate amesteca cu soluția de urzici. Pentru a evita scurgerea soluțiilor de pe plante și deci risipirea ei este bine să folosiți o lingură de zahăr la fiecare doi litri de soluție.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here