Sub auspiciile Asociaţiei Culturale TRAIAN, înfiinţate de nemângâiatul tată Theodor Dădălău după dispariţia fulgerătoare dintre noi a preaiubitului său fiu, ieri, în Sala Expoziţională de la parterul CJCPCT Gorj, director scriitorul Ion Cepoi, s-a vernisat o minunăţie de expoziţie postumă a Pictorului care a fost şi rămâne Florin Isuf. O expoziţie compusă din lucrările dăruite ori cumpărate de sensibilul copil Traian, încă de pe când avea 8 ani şi continuată mai apoi până la 17 ani. La care s-au adăugat lucrări executate de Florin Isuf în Taberele de creaţie GorjFest şi fotografii aparţinând talentatului tânăr artist al imaginii Traian Dădălău-Brăiloiu.
Gândurile lui Ion Cepoi despre Marele dispărut
Rogu-vă să mă înţelegeţi. Nu le pot reda întocmai, fiind preocupat de realizarea unor imagini de la evenimentul Omagial. Florin Isuf ar fi împlinit abia 61 de primăveri pe 14 aprilie 2013. Adică, duminică. Şi totuşi, în speranţa că aceste gânduri sau altele despre cel plecat puţin dintre noi – Florin Isuf, chemat mult prea devreme la Cel de Sus împreună cu Traian Dădălău-Brăiloiu le vom putea găzdui cu un alt prilej, fie sub semnătura scriitorului Ion Cepoi sau sub forma unui interviu vă propun să mai avem răbdare. Dacă şi Timpul ori Cel de Sus va avea răbdare cu noi.
Sala expoziţională „Florin Isuf”, la propunerea scriitorului Ion Cepoi
Dintre multe vorbe spuse cu simţire şi din suflet de către Ion Cepoi s-o reţinem pe aceea cu bătaie mai lungă. Pentru păstrarea veşnică a memoriei Pictorului Florin Isuf, domnia sa a propus ca pe viitor sala în care-a avut loc vernisajul – ieri, arhiplină – să poarte numele Pictorului Flori Isuf, din Târgu-Cărbuneşti de loc.
Ca semne de recunoştinţă, cotidianul dumneavoastră de suflet – Gorjeanul – a găzduit un interviu – din păcate, ultimul interviu – cu Pictorul Florin Isuf. Interviu care-a fost multiplicat prin printare şi dăruit numeroşilor vizitatori.
Un prieten adevărat – ing. Toader Pasti Cristian
Prezentat auditorului de către Ion Cepoi, inginerul Toader Pasti Cristian a depănat o seamă de amintiri cu şi despre amicul său şi al nostru Pictorul Florin Isuf. Domnia sa ne-a promis că le va aşterne pe hârtie şi sper ca peste puţină vreme să le putem găzdui în Gorjeanul.
Criticul de artă constănţean Alice Dinculescu dixit!
„Există în România contemporană o amintire chinuită de unii în a o filtra pe criterii proprii, iubită solid cu toate atuurile pe care ţi le conferă cercetarea patrimoniului cultural, analizat statistic şi repartizată în cutiuţe legate strâns cu şnurul de mătase, plagiată cu bună ştiinţă şi rea intenţie tot încercând a da eului un sens, ciopârţită şi trimisă în colţul cu eticheta esteuropeană pentru a o topi mai apoi în îmbrăţişarea flască, extrem de permisivă a postmodernismului indiferent unde s-ar afla el; adică, suprarealismul românesc.
Undeva, în meandrele acestei poveşti fără de sfârşit, deoarece ea continuă indiferent de motivaţii, explicaţii sau interpretări, lumea pe care a născut-o Florin Isuf îşi începe existenţa abia acum când artistul nu mai este; acolo sus, cineva stabilise demult locul porţii de trecere amplasată pe drumul său. Artistul oltean cu nume de rezonanţă parcă orientală, parcă de nu ştim unde – Viscopoleanu era mama, spune el timid în singurul interviu consemnat de un profesionist – a trecut prin viaţa personală neacordând vreo importanţă aspectelor ei; a rămas locului pentru a-şi construi în interior lumea de o mare vastitate: timp, spaţiu real şi imaginar, personaje, simbol şi semnificaţie, muzică şi frumuseţe, scriitură sau culoare. Discursul plastic se susţine narativ şi metaforic cu accente ironice, cu amendări sociale uneori – aşa cum bănuiai că se petrec situaţiile în universul special de dincolo de privirea albastră şi impersonală a artistului; este o realitate a lui, un simultaneism al adevărurilor multiple dominat de o sfinţenie interioară a omului copleşit de frumuseţea aproape dramatică a vieţii; toate acestea se vor revărsa într-o mare uimire peste toţi cei care vor descoperi cum că Florin Isuf a fost iar acum nu mai este!”
În loc de epilog
Între amintirile inginerului Toader Pasti Cristian vom spune-o pe aceea pe care-o apreciem foarte importantă: „Florin Isuf nu era interesat de partea materială şi nu-şi vindea lucrările. Pe cele mai multe le dăruia”. Şi uite-aşa zicala de sorginte biblică : „Dăruieşte ca să primeşti!” se dovedeşte ca un crez al celui chemat la Ceruri.
Nemuritorului Florin Isuf. Care îşi petrece o a doua viaţă în preajma prietenului său de care-l despărţea o viaţă. Mult mai tânărul Traian Dădălău-Brăiloiu.
Pagină realizată de Ion Predoşnu
