Bordura sudică a masivelor Parâng şi Vulcan este formată în majoritate din calcare supuse proceselor de carstificare. Pe aceste locuri apele meteorice, precum şi cele din râuri lucrând neîntrerupt milioane de ani au creat forme şi fenomene carstice de o frumuseţe şi un pitoresc aparte.
Dintre acestea putem aminti Cheile Olteţului cu a lor Peșteră Polovragi cea mai lungă cavitate din Oltenia şi a cincea din ţară, unde explorarea galeriilor subacvatice a fost făcută şi este continuată de GEES Bucuresti, Cheile Galbenului cu Peştera Muierilor prima cavitate electrificată şi amenajată pentru vizitare din ţară şi urme ale locuirii acesteia cu foarte mult timp în urmă, pentru ca trecând de cealaltă parte a Jiului, ce în porţiunea grandiosului său defileu se constituie 
astăzi în cel mai nou parc naţional al României să menţionăm Cheile Sohodolului cu a sa multitudine de peşteri şi avene dintre care două deţin recorduri naţionale în materie, câmpurile de lapiezuri şi depozitele de terra-rossa rarităţi la nivel european, precum şi un curios şi încă cercetat în totalitate fenomen de difluenţă subterană în peştera Gîrla Vacii. Tot pe aceste locuri se mai păstrează urme ale locuirii de către oamenii preistorici a unor cavități (peșterile Popii şi Cioarei), enigme care nici în ziua de azi nu au fost complet elucidate (Inelul de Piatră al Sohodolului) şi legătura sa cu pesterile Pîrlajului şi Laptelui aflate pe creasta estică a Sohodolului, precum şi perimetrele Şuşiţa Verde şi Şuşiţa Seacă fiecare dintre ele cu particularităţile sale cu o cunoscută circulație subterană a apei prin carst circulație favorizată de condiţiile 
specifice existente în zonă. Pentru cei interesaţi Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri, avene şi alte fenomene carstice (peste 2000) care sunt grupate în mai multe perimetre speologice. Mulţi dintre cei care vizitează aceste obiective ori pur şi simplu se află în vecinătate cu ocazia unor sărbători ori nedei lasă în urma lor mizerie să nu mai punem la socoteală intervenţiile ce se fac la maşini cu prilejul ieşirii la iarbă verde. Toate acestea împreună cu activităţile necontrolate ale localnicilor, care nu de puţine ori consideră zonele carstice un fel de depozite pentru gunoiul din gospodării cu toate că în ultimul timp s-a intensificat campania de conştientizare la nivel local şi în mass-media, se pot constitui în focare de poluare a perimetrelor carstice, şi nu numai, dacă luăm în considerare şi apa care circulă prin carstul zonelor și care de multe ori este folosită de oameni şi animale. Cheile Şuşiţei Verzi la o privire generală nu prezintă aspectul formelor carstice cu care suntem învăţaţi datorită faptului că sunt largiș iar delimitarea acestora este dificilă de realizat. Perimetrul de mai sus menţionat este delimitat la est de masivele Sturi, Feţîia şi Cioara, iar 
la vest de muntele Borzi. Şuşiţa Verde, care se formează tocmai în apropierea vârfului Straja prin unirea mai multor pârâiaşe dintre care cele mai importante sunt Amaru şi Cartianu, parcurge în prima parte a albiei sale o porţiune de roci impermeabile specifice zonei de creastă a Vulcanului pentru ca, mai apoi să străbată perimetrulcalcaros din componenţa platformei de eroziune Gornoviţa. Astfel prin trecerea apei prin cele două unităţi geologice se formează cele două porţiuni ale cheii. Lăţimea acestora este de 30-50 m în porţiunea de şisturi şi granite ajungând la 150-200 m în porţiunea străbătută în calcare. Şuşiţa Verde curge de regulă pe toată lungimea cheilor, dar debitul ei scade sever în perioadele de secetă prelungită, precum şi printr-o puternică penetrare a apei în carst pe un perimetru ce începe de la confluenţa cu Pârâul Sec şi se termină în apropierea satului Curpen. Deoarece debitele pierdute nu se mai regăsesc în aval s-a determinat că acestea se deplasează subteran de la NE spre SV. În cadrul platformei de eroziune Gornoviţa formele carstice sunt bine reprezentate printr-o multitudine de peșteri şi avene, precum şi prin câmpul de lapiezuri din vecinătatea vârfurilor Leşu şi Cioclovina Vălarilor, ce formează una dintre cele mai spectaculoase perimetre de eroziune endocarstice din Carpaţi. Dâlma Cucutelor fenomenul cel mai reprezentativ din perimetrul Şuşiţa Seacă s-a format cu mult timp în urmă prin acţiunea de erodare a Şuşiţei Seci, precum şi a pârâului Valea Seacă. Cursurile acestora au fost drenate în final pe un curs subteran, ce are şi scurte apariţii la suprafață. Creasta Dâlmei Cucutelor însoţeşte cheile pe o lungime de mai bine de 3 km constituind versantul vestic. Acesta este format cu preponderență din calcare puternic carstificate cu o mare varietate de fenomene specifice (cleanţuri, abrupturi, lapiezuri, peşteri şi avene). Se cuvine să amintim aici cele mai spectaculoase forme carstice Bidăroaia din Dîlma Cucutelor (-22m), avenul I (-12m), avenul F (-37m), precum şi Avenul Perseverenţei din Bordul Dobriţei (-88m). Dîlma Cucutelor poate fi parcursă parţial sau integral cu atenţionarea că accesul în avene va fi efectuat numai cu echipament potrivit şi dublat de solide cunoştinţe legate de alpinismul subteran.(Va urma)
MUGUREL PETRESCU
