În mai multe lucrări sub denumirea generică de unitatea montană Parâng sunt consemnate grupele montane cuprinse între Olt, Jiu şi Strei, respectiv munţii Parâng, Şureanu, Căpăţânii, Cindrel şi Lotru ce împreună ocupă o suprafaţă impresionantă de aprox. 8000 kmp.
Aceştia se întind pe o lungime de 100 km pe axa est-vest şi o lăţime de cca. 80km nord – sud. Dintre ei, Parângul ocupă cea mai mare parte a unităţii montane dintre Jiu şi Olt, fapt ce a şi dat denumirea acestui sector al Carpaţilor Meridionali.
Localizare
Delimitând latura vestică a Văii Jiului în sectorul Petroşani – Sadu, munţii Parâng ocupă sectorul SV al unităţii montane pe o suprafaţă de aprox.1000 kmp cu o lungime a axei est-vest de cca.32km şi cam tot atât pe nord-sud. Limitele Parângului se axează pe principalele cursuri de ape Jiul, Jiul de Est, Olteţul şi Lotru. În partea nordică se învecinează cu Şureanu, în partea de nord-vest este vecin cu Retezatul, latura vestică fiind demarcată de Defileul Jiului.
“Acoperişul Olteniei”
Creasta principală a Parângului este dominată de vârful Parângul Mare, “Acoperişul Olteniei” cum mai este denumit, depăşind vârfurile din Retezat şi fiind întrecut numai de câteva piscuri din Făgăraş. Cursurile de ape formează o reţea densă şi uniformă fiind colectate în nord de Jiul de Est, în vest de Jiu, în zona sudică de Gilort ce adună apele Blahniţei, Ghiei şi Galbenului iar în partea de NV de Lotru ce îşi are obârşia în lacul Gâlcescu situat în zona alpină.
Lacurile glaciare, mărturii ale trecutului geologic
Peste 40 de lacuri glaciare “Perle ale Parângului” sau “Ochiuri de Mare” cum mai sunt denumite de ciobani şi locuitori ai zonei stau ascunse în căldările glaciare din zona înaltă a Parângului. Caracteristic pentru aceşti munţi este îmbinarea celor două tipuri de relief glaciar, respectiv cel alpin cu creste alungite, văi glaciare şi circuri glaciare cu cel carpatic cu interfluvii plate, vârfuri conice şi circuri glaciare de mici dimensiuni.
Cele mai extinse complexe de modelare se găsesc în perimetrul Obârşia Jieţului, aici găsindu-se cantonate şi cele mai numeroase lacuri de origine glaciară unde în trecutul geologic al Terrei au existat gheţari. Complexitatea sporeşte în zona Zănoaga Verde şi Găuri unde reliefului glaciar i se adaugă relieful carstic sub formă de doline, lapiezuri şi chei.
Dezvoltare carstică
Aliniamentul calcaros din Parâng se prezintă mai ales între Văile Cernădia şi Cerna Olteţului şi este un carst de bară calcaroasă fiind situat perpendicular pe cursurile de apă. Sub influenţa apelor şi a celorlalţi agenţi modelatori aici s-au format condiţii prielnice în care s-au dezvoltat chei, cele mai cunoscute fiind cele ale Olteţului şi Galbenului precum şi numeroase peşteri, printre care Peştera Muierilor şi Peştera Polovragi, veritabile bijuterii ale Lumii lui Hades.
Climat altitudinal
Clima din Parâng este caracteristică zonelor înalte din Carpaţii Meridionali existând diferenţieri între versanţii sudici şi cei nordici. De asemenea, clima variază şi sub aspect altitudinal existând două zone climatice: una între 800-1850m alt. iar cea de-a doua între 1850-2519m alt. Vântul dominant în Parâng este cel de nord-vest şi vest iar în cazul intensificărilor poate ajunge la viteze de până la 40-55m/sec. Ca o particularitate a climei se poate spune că perioada cea mai favorabilă pentru drumeţiile montane este septembrie-octombrie când de regulă condiţiile climatice sunt cele mai stabile.
Potenţial turistic
Principalele puncte de plecare spre crestele Parângului sunt localităţile Petroşani, Lainici, Pietrele Albe şi Gura Polatiştei pe partea nordică şi nord-vestică iar pe partea sudică Novaci, Polovragi şi Baia de Fier. De aici pornesc spre înălţimile Parângului traseele turistice( multe dintre ele foste căi de transhumanţă) ce fac legătura cu cele mai importante obiective turistice ori cu masivele muntoase din vecinătatea acestui munte cu adevărat impresionant pe seama căruia s-au ţesut o seamă de povestiri şi legende.
Mugurel Petrescu
