Blesteme nesfârşite cad peste ţară, haosul şi disperarea ne cuprind tot mai mult, înţelepciunea, conştiinţa şi iubirea de neam au dispărut, în schimb ne bântuie anormalul, delaţiunea şi bârfa la uluci, tembelizând şi tabloizând România prin toate ungherele sale. Mai exact, se propovăduieşte peste tot inconştienţa şi spiritul de ”turmă”, alimentat permanent chiar din interiorul structurilor instituţionale ale statului, unde sunt infiltrate cozile de topor care, pentru un pumn de arginţi primiţi din afară, sapă vârtos la temelia societăţii româneşti pentru a o destabiliza şi înstrăina definitiv, bucată cu bucată.
Altfel, poţi să nu vezi cum în toată această perioadă post-decembristă, cu evidente turbulenţe provocate de unii sau de alţii, sub girul şi protecţia unui sistem politico-juridic impus de grupările cu interese oculte din interior şi din afară, s-a creat exact cadrul prielnic pentru devalizarea României? Acum iată dovada, cum profitorii de tot felul şi-au făcut şi îşi fac mendrele după “pohtele inimii”. Au furat şi încă mai fură ţara, de sus de la vârfurile de putere şi până jos la trepăduşii de serviciu, care îşi iau fiecare partea tot pe seama amăreşteanului prostit şi obidit, în ultima vreme asistând şi la o schimbare de macaz, venind în locul fanariotului Băsescu-“svabul” Iohannis. Ca la alba-neagra printr-o altă făcătură, de răsturnare a vreo două milioane de voturi “în stil occidental”, adică nu neapărat cu “găleata şi sacoşa”, ci cu internetul şi cu abile impuneri şi falsificări de cifre. Iar după recentele manevre puse la cale de către imperatorul de la Palatul Cotroceni, forţându-se instalarea unui govern ”rasol”, aşa-zis de tehnocraţi, se vede limpede treaba că România nu mai este condusă şi guvernată de la Bucureşti, ci de la Bruxelles, Berlin şi Washington, aşa cum nu s-a mai văzut din sec.XIX încoace, nici măcar în perioada comunistă.
Şi ne mai mirăm că ţara asta este furată bucată cu bucată; pământ arabil şi păduri, imobile de patrimoniu, sate întregi şi zone urbane, se fură testamente, iar cu ele proprietăţi de tot felul sau cele ce-au mai rămas din fostele fabrici, uzine, unităţi agricole şi de cercetare agro-ştiinţifică, munţi întregi, lacuri şi izvoare minerale, şi multe altele din ceea ce a însemnat, de drept, avuţia noastră naţională comună. Cât despre resursele naturale şi strategice ce să mai vorbim, de vreme ce ele sunt deţinute şi exploatate în modul cel mai sălbatic tot de către străinii veniţi aiurea, după cum falnica noastră flotă maritimă avea să fie vândută şi ea în afară, tot pe ceva sume de arginţi de care clanurile păstorite la acea vreme de impostorul T. Băsescu. Dar câte şi câte nu se mai fură în Românica noastră, bunăoară, banii publici curgând şi ei şiroaie în buzunarele “băieţilor deştepţi” şi diverselor grupări mafiote, fie prin inginerii subtile de crezi că ţi-a stat ceasul, sau pur şi simplu prin marile tunuri şi acte de corupţie comise la lumina zilei, în cazul lor, justiţia (vezi DNA), rezumându-se doar la circăriile publice şi la protecţiile asumate, fără să purceadă ferm la recuperarea miliardelor de euro furate după ’89, mai ales în regimul Băsescu-Boc.
Dar în România mai sunt şi alte posibilităţi de furt şi furtişaguri, la fel de necreştineşti poluându-ne crunt existenţa noastră ca popor de o bună bucată de vreme încoace.
Paradoxal nici nu ne dăm la o parte, chiar dacă scoaterea acestora din mentalul nostru ar putea marca reguli şi lucruri minunate pentru care merită să convieţuieşti. Altfel spus, este la fel de grav că se fură încrederea şi sentimentele oamenilor cinstiţi, se fură onoarea, înlocuindu-le cu minciuna, ipocrizia şi neruşinarea, cu lăcomia mereu nesătulă şi legată de impostura cultivată prin şpagă, pile, nepotisme ş.a.m.d. Numai că noi, din păcate nu vrem să înţelegem răul, nu doar pe cel provocat de alţii românilor, ci şi de hăbăuciile răutăcioase dintre noi, ce ne fac să suferim şi mai mult în necazurile de zi cu zi. Adică putem să ne iubim însă din prostie, alegem ura şi răzbunarea, apoi avem fiecare posibilitatea succesului, dar nouă ne plac eşecurile, după cum în locul binelui parcă ne-am obişnuit cu răul.
La fel, adevărul şi dreptatea, conştiinţa şi frumosul, chiar şi sănătatea noastră le-am transformat ad-hoc în minciuni, învârteli şi falsuri de tot felul, în ignoranţă şi stres cât cuprinde, care din inconştienţa noastră- valabil comună, ne aruncă pe toţi în hăul nefericirii existenţei cotidiene.
Iar pentru ca tacâmul să fie complet în privinţa nimicniciei noastre, iată că s-a forâat şi o criză de sistem, alimentată de neîncrederea românilor în actuala clasă politică, numai că puţini înţeleg că, dincolo de curvăsăria partidelor, căderea Guvernului Ponta şi instaurarea guvernului de “tehnocraţi” condus de Dacian Cioloş au fost puse la cale tot de către stăpânii României, imediat după ce puseseră vârtos umărul la înscăunarea unui preşedinte-păpuşar în persoana lui Klaus Iohannis. Şi pentru că interesele celor din afară erau mai mult decât evidente, prostindu-i din nou pe români să dea lucrul bine făcut pe un altul nefăcut, observăm că de fapt miniştrii din actualul guvern provin fie din rândul funcţionărimii de la Bruxelles, fie din fostele sau actualele căpetenii ale unor ONG-uri înfiinţate şi finanţate tot din afara ţării, spălându-li-se între timp creierii doar cu “detergent european”, marca Soroş, nu cumva să mai aibă aceste personaje şi vreo urmă de spirit naţional.
Şi circul prost regizat s-a văzut, când la justiţie fusese dată în plic o electronistă macovistă, la Ministerul Sănătăţii un medic rezident-fotomodel şi la Energie taman un absolvent de Drept care nu are nimic comun cu domeniul respectiv şi doar cu “tehnocraţia” iohannistă a lucrului, nu bine, ci prost făcut. Ce mai, o mascaradă spre prostirea întregului electorat, prin încălcarea flagrantă a Constituţiei ţării, chiar dacă textul acesteia lasă loc unor interpretări care dau apă la moară unora sau altora, în funcţie de natura şi momentul declanşării acelor jocuri murdare de interese, ce nu fac deloc bine României, ci dimpotrivă.
Iar ceea ce este la fel de grav, că nici românii adevăraţi nu prea pricep şi prin urmare nu reacţionează la istericalele din Stradă, provocate de nişte găşti ONG-iste plătite pentru a împinge ţara în haos, punând în pericol unitatea entităţii naţionale şi stabilitatea României. Or este evident că astfel de trocuri şi scenarii perfide sunt puse la cale din afară, fiind aruncate în joc cozile de topor din ţară, sub comanda “imperialului”Iohannis von Siebenburgen care a şi instaurat rapid, zică-se un guvern apolitic (în fapt unul marionetă), convins că acesta nu poate răspunde politic în faţa Parlamentului. În plus, o fi Constituţia României de “trei parale”, numai că până va fi schimbată, ea trebuie respectată chiar şi de către preşedintele-jongleur, K. Iohannis, altfel ne vom alege doar cu praful de pe tobă, noi, cetăţenii României. Sau altfel spus, din ordinele şi la comenzile venite din afară, Majestatea Sa- Klaus a pus de urgenţă în aplicare deviza ”divida et impera” şi a încropit la ceas de noapte un guvern făcut pe genunchi, fără program de guvernare, dorind parcă a arăta urmaşilor iobagilor care l-au ales, cum şi ce înţelege el prin ”lucrul bine făcut”. Adică a fărâmiţat anti-constituţional partidele politice din România la cât mai multe grupuri de interese, eliminând sine-die şi menirea răspunderii electorale care, după cum se cunoalte, stă la baza intereselor fundamentale ale României.
Acum, s-a dus naibii la vale până şi bruma noastră de democraţie, iar “serviciile” lui MRU şi Helllwig şi-au făcut şi ele cu prisosinţă datoria (din păcate, nu pentru ţară!), dar şi noi, “boborenii” suntem vinovaţi, trăgând în naivitatea noastră şi de prea multe ori, unii-hăis şi altii-cea, iar de aici consecinţele, simţind din greu şi cu năduf cum suntem furaţi fără milă şi fără iertare, de sus, de jos, din dreapta şi din stânga, de ”prieteni”, de duşmani, de vecini şi de alţii din lumea largă. De asemenea, ne simţim trădaţi în idealurile, vrerile şi adevărurile noastre, chiar însinguraţi, tulburaţi, dezamăgiţi şi nefericiţi, fiind atât de departe de ceea ce am sperat de la mai bine şi dreptate. Şi când te gândeşti că există în lumea asta multe lucruri minunate pentru care merită să trăieşti în demnitate, echilibru, linişte sufletească şi puţină bunăstare. Dar noi, românii, în hăbăucia noastră le-am refuzat, fie din prea multă cârcoteală, încrâncenare şi vedentism, fie ca de atâtea ghinioane şi din dispreţul altora, am ajuns acum să suferim şi să ne plângem durerea şi necazurile. Iar de aici putem să tragem şi alte concluzii, dar din păcate, cum în România anormalul în care trăim a devenit normalul şi viceversa, mi se pare că totul este de prisos şi năucitor pentru neamul nostru românesc, spre îmbuibarea şi satisfacţia altora, adică a celor ce trăiesc cu un egoism feroce şi cu lăcomie pe spinarea noastră, după ce au reuşit să ne înstrăineze cu atâta uşurinţă de spiritul gliei străbune.
Vasile Irod
