De bucurie astăzi lumea toată s-a umplut, întru strălucitul praznic al Născătoarei de Dumnezeu, strigând: „Acesta este cortul cel ceresc.”
Duminică, 21 noiembrie 2021, este prilej de mare sărbătoare pentru credincioșii ortodocși de pretutindeni, motivul fiind reprezentat de praznicul ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“.
Între lăcaşurile de cult religios care îşi sărbătoresc hramul se află şi mânăstirea Lainici din judeţul Gorj. Aici, la zi de hram, slujba Sfintei Liturghii va fi săvârșită de preacuviosul părinte arhimandrit Ioachim, starețul așezământului monahal şi exarhul mânăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei. Așezată în mirificul Defileu al râului Jiu, la 32 de km depărtare de municipiul Târgu-Jiu şi 25 de km de orașul Petroşani, această mânăstire este liantul credincioșilor din Oltenia cu cei din Ardeal şi reprezintă cea mai mare obște de călugări din Arhiepiscopia Craiovei.
Alte lăcaşuri de cult ortodox care vor îmbrăca haine de sărbătoare duminică, 21 noiembrie 2021, sunt biserica de lemn cu hramul ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din satul Cărpiniș şi cea cu același hram din satul Crasna din Deal, comuna Crasna; biserica din zona ,,Preajba Mare“ a municipiului Târgu-Jiu; biserica din cătunul Măgura, satul Berceşti, oraşul Novaci; biserica din satul Măzăroi al localităţii Stăneşti. În Protopopiatul Târgu Jiu Sud îşi sărbătoaresc hramul ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ bisericile din satul Hobiţa al comunei Peştişani şi satul Valea cu Apă al comunei Fărcăşeşti, iar în Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti bisericile din Mirosloveni, comuna Albeni; satul Slăvuţa al localităţii Cruşeţ; cătunul Măgura al satului Poienari din comuna Bumbeşti-Piţic; cătunul Ţoţoi al satului Călugăreasa aparținând localității Prigoria; biserica din satul Licurici al comunei cu același nume şi cea din satul Bălceşti al comunei gorjene Bengeşti Ciocadia.
Semnificația sărbătorii ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“
Cunoscută şi sub numele de ,,Aducerea Maicii Domnului la templu“ sau ,,Vovidenia“, în popor, această sărbătoare este unul din praznicele împărătești ale Bisericii Ortodoxe Române. Potrivit Sfintei Tradiţii, Maica Domnului a fost dusă de părinții săi, Sfinţii, drepții şi dumnezeieștii Părinți Ioachim şi Ana, la templul din Ierusalim pe când era copilă; aici a trăit şi a slujit, ca fecioară în templu, până la logodna ei cu Sfântul şi dreptul Iosif. Unul din izvoarele tradiţiei este Protoevanghelia lui Iacov, una din Evangheliile neincluse în canonul Scripturii, „Evanghelia copilăriei după Iacov”. Sfânta fecioară Maria a fost primită în mod solemn de comunitatea templului, condusă de preotul sfânt Zaharia, tatăl Sfântului prooroc Ioan Botezătorul. „Ea a fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăşi ,,Sfânta sfintelor“ lui Dumnezeu, biserică vie şi templu al Pruncului dumnezeiesc care se va naşte din ea”. Biserica vede în această sărbătoare ziua în care templul material din Ierusalim încetează de a mai fi locuința lui Dumnezeu.
Biserica, încă din cele mai vechi timpuri, a sărbătorit Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, după cum arată tradiția creştină din Palestina, care spune că Sfânta împărăteasă Elena a zidit o biserică închinată acestei sărbători chiar în templul din Ierusalim. Menționată în secolul al IV-lea de către Sfântul Grigorie al Nissei, ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ este cea mai nouă sărbătoare închinată Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, înscrisă în calendarul universal al Bisericii în secolul al VI-lea, după ce s-a ridicat la Ierusalim, sub domnia împăratului sfânt Iustinian, o biserică numită ,,Sfânta Maria cea nouă“. Sărbătoarea, cu dată fixă, s-a extins ulterior în tot Orientul creştin şi în occident, ea fiind marcată în calendar cu cruce roşie şi dezlegare la peşte.
,,Preacurata Biserică a Mântuitorului,
Cămara cea de mult preț şi Fecioara
Sfinţită vistierie a slavei lui Dumnezeu
Astăzi se aduce în casa Domnului.
Împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu,
Pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu:
<<Acesta este cortul cel ceresc>>“.
Rânduiala sărbătorii
În seara de dinaintea sărbătorii, la Vecernie se citesc trei texte profetice din Vechiul Testament care sunt considerate a trimite la Maica Domnului pentru că ea însăși va deveni templul viu al lui Dumnezeu; la fiecare citire se spune ,,pentru că slava lui Dumnezeu a umplut templul Domnului Dumnezeu Atotputernic (Ieşirea 40, 1-5, 9-10; 16, 34-36; III Regi 7, 51; 8, 1; 3-4; 6-7; 9-11 şi Iezechiel 43, 27-44). În dimineața sărbătorii se slujește Utrenia, la care se citește din Sfânta Evanghelie a Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca 1, 39-49, 56- este vorba de pericopa vizitei pe care Maica Domnului o face Sfintei şi dreptei Elisabeta după Bunavestire. Această Evanghelie este citită la toate sărbătorile Maicii Domnului şi include cântarea Maicii Domnului: ,,Măreşte suflete al meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei sale. Că, iată, de acum mă vor fericit toate neamurile“. Începând cu această zi, se cântă la canoanele de la utrenie, catavasiile Nașterii Domnului, semnificând pentru cei credincioşi încă o etapă în apropierea în înainte-prăznuirea marii Sărbători de la 25 decembrie. În ziua sărbătorii ,,Intrării în Biserică a Maicii Domnului“ se slujeşte Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, citirea Apostolului este din Epistola către Evrei a Sfântului apostol Pavel cap, IX, 1-7, unde vorbește despre tabernacolul Vechiului Legământ, iar citirea din Sfânta Evanghelie este din cap. X, 38-42 şi XI, 27-28 ale Sfântului apostol şi evanghelist Luca. Această citire este aceeași pentru toate sărbătorile închinate Maicii Domnului, iar în ea Domnul spune ,,Binecuvântați sunt aceia care aud cuvântul Domnului şi îl urmează!“.
Sfântul Grigorie Decapolitul, ocrotitorul Olteniei, prăznuit la 20 noiembrie
În ziua de 20 noiembrie a fiecărui an sărbătorim şi pe Sfântul preacuviosul părintele nostru Grigorie Decapolitul, ocrotitorul Olteniei, ale cărui cinstite moaşte se află în biserica mânăstirii Bistriţa din judeţul Vâlcea.
Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut şi a crescut în Isauria, în una din cele zece cetăţi ce se cheamă Irinopole, din părinți dreptcredincioși, Serghie şi Maria, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane şi sub domnia lui Leon Armeanul. A fost dat la carte din fragedă vârstă şi având aplecare spre cele dumnezeieşti şi învăţând bine, citea pe la biserici. Ajuns la vârsta tinereții, părinții se pregăteau să-l însoare, dar el s-a despărţit de cele lumeşti, mergând la o mănăstire unde se afla egumen Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său după mamă, care i-a fost lui adevărat părinte duhovnicesc. Într-acea mănăstire a vieţuit fericitul Grigorie vreme de 14 ani, pecetluindu-și viaţa cu tot folosul duhovnicesc al nevoinţelor călugăreşti şi după ce s-a pregătit cu sârguinţă a început a umbla din loc în loc, prin mijlocul credincioşilor din sate şi oraşe îmbărbătându-i spre mărturisirea dreptei credinţe în lupta pentru Sfintele icoane. Într-o călătorie lungă şi plină de primejdii, Sfântul Grigorie Decapolitul a săvârşit mari minuni, trecând prin Efes, Enos, Hrisopolis, Corint, ajungând până la Roma. A mers apoi în Siracuza Siciliei şi a ajuns, de asemenea, şi la biserica Sfântul Mina din Tesalonic, unde a primit şi darul preoţiei, mergând către Bizanţ, a ajuns în cele din urmă la muntele Olimpului. Şi mulţime multă de eretici a adus la calea credinţei şi a fost creştinilor de mare folos. Deci, urcându-se în munte şi îmbolnăvindu-se, a înţeles că i s-a apropiat sfârşitul. A plecat atunci la Constantinopol, unde se afla unchiul său, Simion, închis în temniţă, pentru Sfintele icoane şi închinându-se lui, s-a săvârşit cu pace. Trupul lui n-a putrezit însă, ci s-a dovedit purtător de mari daruri şi s-a păstrat în cinste multă vreme în mănăstirea unde sfârșise. În anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, care a rezidit din temelie mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea, a adus cu multă cheltuială moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat la această mănăstire unde se află şi astăzi, fiind făcătoare de minuni, atât pentru bolile trupeşti, cât şi cele sufleteşti ale celor ce vin la dânsele cu credință. Racla de argint în care odihnesc ele astăzi este dăruită în 1656 de Constantin Voievod.
Să cinstim şi noi aceste mari sărbători, mai ales cea închinată Maicii Domnului, prin rugăciune, post, milostenii şi prin participarea la Sfânta Liturghie, aşa încât să putem spune:
,,Astăzi, înainte însemnarea buneivoințe a lui Dumnezeu,
și propovăduirea mântuirii oamenilor,
în biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată,
și pe Hristos, tuturor mai’nainte îl vestește.
Acesteia și noi cu glas mare să-i strigăm: Bucură-Te,
Plinirea rânduielii Ziditorului“.
Masterand în teologie, Stochiţoiu Marius
