Primăria Târgu-Jiu – lumini şi umbre pe vremuri de criză

412
irodCriza economică se pare că a topit şi bugetul primăriei municipiului Tg-Jiu, de vreme ce ne apropiem de ultimele luni ale anului, şi la o serie de proiecte mult clamate de către edilul şef şi ai săi colaboratori nici măcar nu s-au marcat perimetrele de şantier.
Printre altele s-au realizat până în prezent sensurile giratorii pentru fluidizarea circulaţiei, a demarat construirea locuinţelor sociale, s-au demolat o serie de garaje şi au fost amenajate parcările de reşedinţă, unităţile şcolare au fost pregătite pentru 2009-2010 şi continuă lucrările de modernizare pietonală în zona centrală. În schimb, au rămas proiecte nematerializate, dar la fel de importante pentru urbe, iar penuria de fonduri, dar şi lipsa de supraveghere au determinat o scădere a ritmului de amenajare peisagistică.

Deja au apărut defecţiuni la sistemul de funcţionare a fântânilor arteziene, pavimentul se decojeşte şi crapă, gazonul semănat e de o calitate îndoielnică, sunt lampioane care nu funcţionează şi arbuşti care se usucă, în vreme ce poliţia comunitară nu asigură o supraveghere corespunzătoare în zonă, vizavi de indivizii certaţi cu regulile bunului simţ, batjocorind spaţiile verzi, incintele artezienelor şi a altor componente ale ambientului integrat şi creat pentru a aduce un plus de frumuseţe şi confort centrului civic al oraşului.

Dar, să revenim la acele proiecte de pe agenda primăriei care trenează, unele de ani de zile fără a fi puse în execuţie, când nici nu era vorba de criză economică. Or, dacă îi amăgeşti pe cetăţeni, bunăoară, cu amenajări şi canalizări de apă, cu reabilitarea drumurilor de rocadă, etc., trebuie să te şi ţii de cuvânt, mai ales că bani sunt, provenind din fondurile europene. Şi, iată, ne îndreptăm spre sfârşitul anului, aflându-ne în situaţia aceloraşi promisiuni neonorate pe care oamenii le percep şi le taxează în consecinţă. Cum acelaşi lucru se poate spune despre ridicarea noii construcţii propuse a găzdui Centrul de informare şi documentare. C. Brâncuşi din apropierea Coloanei Infinitului, cu atât mai mult cu cât şi-a oferit sprijinul şi o fundaţie româno-americană. În plus, se vede treaba că realizările în municipiu bat mai mult spre cheltuieli cu bani de la bugetul local şi ministere şi foarte slab prin atragere de investiţii private, cum se întâmplă în marea majoritate a reşedinţelor de judeţ din ţară, mai ales că economia judeţului nostru se află într-o permanentă degringoladă, apropiindu-se de faliment şi cele care au mai rămas din unităţile industriale de altădată. Nici pe comerţ şi servicii lucrurile nu stau mai bine, iar mult mediatizata ridicare a unui mall ce urma să înghită şi 1000 locuri de muncă a rămas doar o dezamăgitoare poveste, îndepărtându-ne în acest fel de lumea deschisă spre civilizaţie. Se pare că la fel stau lucrurile şi cu parcarea supraterană ce urma a se construi în zona Pieţii Centrale, dovadă că la nivelul municipiului Târgu-Jiu nu suntem în stare să realizăm parteneriate în regim public – privat, ci doar înfrăţiri de poze sau imagini cu oraşe din lumea largă ce nu aduc niciun beneficiu cetăţeanului de rând.
Şi observaţiile, considerăm noi a fi pertinente, nu se pot opri aici, câtă vreme cerinţele oamenilor sunt altele la acest nou început veac. De exemplu, oraşul ar avea nevoie urgentă de un bazin de înot acoperit (se promisese un astfel de obiectiv cu puţin timp în urmă!), fiind mulţi copii şi tineri dornici să facă performanţă, şi mai mult decât atât, ei dar şi populaţia adultă se pot folosi de acest sport pentru a-şi proteja starea de sănătate. Or, dacă nu ar fi fost amenajat ştrandul Dolce Vita de către un inimos investitor local, Târgu-Jiu cu cei 100.000 de locuitori ar trebui să se mulţumească doar cu acel bazin de înot rudimentar, ridicat cu peste 40 de ani în urmă, în incinta stadionului municipal. Dar pe timpul rece şi al intemperiilor naturii?
Şi lanţul problemelor târgujieni-lor ar putea fi completat cu nevoile de asfaltare şi modernizare a străzilor, cu reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe pentru care guvernul a alocat primele fonduri, dar lucrările întârzie deşi sezonul rece se apropie, cu nevoia extinderii spaţiilor verzi, inclusiv pe axele stradale importante după cum de ani de zile se vorbeşte despre amenajarea Insuliţei în scop agremental, dar continuă să rămână cu aspectul ei prund, inestetic, arid şi folosit ocazional şi arhaic.
În fine, sunt societăţi comerciale şi persoane particulare care deţin imobile şi terenuri intravilane, dar lăsate vraişte, deşi serviciul de urbanism deţine pârghiile legale pentru a-i determina să purceadă la acţiuni de reabilitare, ordine şi curăţenie. Este şi cazul celor două foste cinematografe Dacia şi Victoria ajunse într-o stare de ruină în plină zonă centrală, în condiţiile în care Târgu-Jiu nu dispune de o locaţie proprie pentru întâlniri şi conferinţe, iar cartierele din nordul municipiului ar putea beneficia de amenajarea unui hipermarket tip Billa dacă şi firma Succes ar demara o investiţie pentru o astfel de oportunitate.
Sunt câteva aspecte, cu obser-vaţii şi sugestii vizavi de activitatea primăriei, chiar dacă mai există sub lupă şi probleme legate de optimizarea valorificării turismului local de înzestrări şi utilităţi urbane, sănătate publică, etc. Sau, poate că, odată cu criza economică a obosit Consiliul local, în special edilul şef care a pierdut din turaţie şi în ceea ce priveşte formaţia politică pe care o păstoreşte. În felul acesta, există pericolul ca Târgu-Jiu şi judeţul Gorj să fie lăsat pe mâna manţogilor, fără scrupule, imorali şi agresivi, călărind de pe acum economia şi ceea ce este mai grav, pregătesc şi asaltul asupra ultimei redute, falimentarea mineritului şi sistemului energetic gorjean.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here