Preotul Ilie Roşoga din Turburea şi iniţiativa amenajării casei memoriale „Tudor Vladimirescu“ din comuna Vladimir

1830

Provenind dintr-o familie de preoţi din Turburea, judeţul Gorj, preotul Ilie Roşoga avea să-şi dedice întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi educării tinerilor,  fiind învăţător timp de 30 de ani. Totodată, preotul Ilie Roşoga avea să se implice în dezvoltarea economică şi socială a comunei Turburea, el având iniţiativa înfiinţării unei bănci populare în localitate şi sprijinind mişcarea cooperatistă din zonă, context în care avea să participe la Congresul Cooperatist de la Bacău.

Ilie Roşoga s-a născut la 29 mai 1859 în familia preotului Grigore Roşoga, preot la biserica din Turburea de Jos, căsătorit cu Maria, una dintre fiicele lui Barbu Motorga . Bunicul său, Ilie Roşoga, a fost, la rândul său, preot la biserica din Turburea de Sus şi a luat parte la mişcările revoluţionare din Bucureşti din vara anului 1848, împrejurări în care s-a îmbolnăvit de holeră, decedând la scurt timp după revenirea sa la Turburea. Fiul său, Grigore, a fost preot la biserica din Turburea de Jos.
Data construirii bisericii nu se cunoaşte, dar a fost refăcută de către locuitori în anul 1808 . Această biserică avea hramul „Sf. Nicolae“, fiind construită pe domeniul deţinut de mănăstirea Brâncoveni la Turburea. De la această biserică au fost preluate 5 icoane pe lemn, unele dintre ele datate 1843, de Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu“ din Târgu-Jiu .
Ilie Roşoga a urmat Seminarul Teologic de 4 clase, fiind hirotonit preot în anul 1879, la vârsta de 20 de ani . Totodată, timp de 30 de ani, în perioada 1880-1910, preotul Ilie Roşoga din Turburea a fost şi învăţător în comuna Turburea.
Biserica de zid din Turburea a fost sfinţită la 19 septembrie 1899, fiind o ctitorie a preotului Ilie Roşoga, cel care avusese iniţiativa reunirii celor două parohii existente anterior, nepotul preotului „Ilie cel Bătrân“, după cum îl numeau localnicii . Pictura bisericii a fost realizată de către pictorul Costin Petrescu.
În „Registrul Comemorativ“ al bisericii cu hramul „Sfânta Treime“ din Turburea, datat 19 septembrie 1899, se precizează: „Această sfântă biserică, la care se serbează patronagiul Sfânta Treime, s-a edificat din temelie din nou (înlocuind pe cea veche din lemn) numită Valea Calului, comuna Turburea, plasa Gilortului, judeţul Gorjiu de bunii şi evlavioşii creştini şi ctitori: fraţii Alexandru şi Dimitrie Ştirbei şi Gheorghe Bibescu, care au dăruit tâmpla, jeţul domnesc şi chatecumenul (amvonul) de la biserica Sf. Troiţe din Craiova, preotul Ilie Roşoga, soţia sa preoteasa Elisabeta, Nicola Tomovici, Dincă Schileriu, deputat, doamna Elena Săvoiu şi alţi binevoitori creştini din această comună şi din vecinătate“ .
Preotul Ilie Roşoga – „ce nu-l întrece nimeni cu vorba“ – după cum se autocaracteriza, era un foarte bun orator, care şi-a dobândit faima în urma unei cuvântări susţinute în gara Filiaşi cu ocazia trecerii regelui Carol I prin zonă . Astfel, la 4 mai 1906, cu prilejul trecerii regelui Carol I prin gara Filiaşi, preotul Ilie Roşoga avea să rostească un foarte apreciat discurs în cinstea regelui în faţa unei mulţimi de ţărani veniţi din zonele învecinate pentru a-l întâmpina pe suveran . Cu acest prilej, preotul Ilie Roşoga avea să fie remarcat de către regele Carol I, ulterior, fiind invitat cu mai multe ocazii la palatul regal.
Ilie Roşoga a fost fondatorul primei bănci populare din comuna Turburea, a susţinut mişcarea cooperatistă din zonă şi a participat la Congresul Cooperatist de la Bacău . Astfel, preotul Ilie Roşoga, considerat a fi „unul dintre pionierii mişcării cooperatiste în judeţul Gorj“ , a determinat 32 de săteni din comuna Turburea să înfiinţeze, în octombrie 1904, banca populară „Scumpa Dinastie Hohenzollern“, al cărei capital social iniţial era de 376 de lei. Primul preşedinte al acestei bănci a fost chiar preotul Ilie Roşoga.
Preotul Ilie Roşoga a făcut parte din comitetul primei societăţi a clerului ce a funcţionat în judeţul Gorj, societatea „Lumina“. Aceasta a luat fiinţă la 27 noiembrie 1903 la Târgu-Jiu, avându-l ca patron pe Sfântul Atanasie. Primul preşedinte al societăţii a fost ales preotul Ştefan Nicolaescu, printre membrii acesteia numărându-se, alături de Ilie Roşoga din Turburea, preoţii: Pantelimon Popescu din Târgu-Jiu, Ioan Mălăescu din Băleşti, Constantin Smântânescu din Romaneşti, Gheorghe Ciocănescu din Vădeni şi Miron Constantinescu din Bârzeiul de Gilort.
Tocmai datorită implicării sale active în viaţa socială şi economică a satului gorjean, preotul Ilie Roşoga a fost bănuit de sprijinirea sătenilor răsculaţi la începutul anului 1907 . Astfel, conform unui raport întocmit de către protoiereul Ştefan Nicolaescu şi adresat Episcopiei Râmnicului, raport relativ la evenimentele produse în judeţul Gorj în timpul răscoalei din 1907, preotului Ilie Roşoga din comuna Turburea, „bănuit că ar fi în conivenţă cu Dl. Gh. M. Cogălniceanu, i s-a făcut percheziţie domiciliară, dar nu s-a găsit niciun act compromiţător“.
Jean Bărbulescu aprecia, referindu-se la personalitatea preotului Ilie Roşoga, că acesta era „dornic de a cunoaşte lumea“ , astfel că, „a vizitat multe ţări străine, iar la Palatul Regal, de către defunctul rege Carol I, era foarte bine văzut şi apreciat“ . Totodată, preotul Ilie Roşoga era considerat de către Jean Bărbulescu „un luptător neobosit pentru binele neamului“ şi un filantrop, deoarece „a dat în mod gratuit terenul necesar construcţiei şcolii primare şi a fondat biserica din Turburea, pe care a înzestrat-o cu cele trebuitoare“.
Preotul Ilie Roşoga a participat, în calitate de preot militar, la campania armatei române din Bulgaria în vara anului 1913, ca urmare a implicării României în cel de-al doilea război balcanic, având gradul de locotenent .
În timpul Primului Război Mondial, Ilie Roşoga a fost preot confesor al Regimentului Nr. 1 Vânători din Craiova, având gradul de căpitan. A fost luat prizonier pe front, dar, în cele din urmă, a fost eliberat. Ulterior, a fost închis la mănăstirea Căldăruşani sub acuzaţia că făcea agitaţie patriotică în perioada ocupaţiei germane. Odată cu mobilizarea armatei române din noiembrie 1918, preotul Ilie Roşoga, „mergând din nou la regimentul său, a făcut şi campania din Ungaria, ajungând până la Budapesta“. Preotul Ilie Roşoga s-a implicat şi în viaţa politică, astfel că, în calitatea sa de membru al Partidului Naţional Liberal, în vara anului 1919 a participat la consfătuirea liberalilor gorjeni organizată la Bibeşti, unde a luat cuvântul alături de Gheorghe Tătărescu, Constantin Neamţu, Costică Schileru, unul dintre fiii lui Dincă Schileru, doctorul Nicolae Hasnaş şi învăţătorul Nicolae Popescu , fapt consemnat de presa vremii.
Ca urmare a alegerilor legislative din acel an, preotul Ilie Roşoga a fost ales senator de Gorj în primul parlament al României Mari, fiind un membru marcant al filialei gorjene a Partidului Naţional Liberal. În această perioadă a susţinut numeroase conferinţe în şcoli, în special în provinciile istorice ce s-au unit cu ţara. De asemenea, preotul Ilie Roşoga a publicat două broşuri, una cuprinzând versuri, iar cea de-a doua cuprinzând discursuri rostite de către el cu diverse ocazii.
La alegerile desfăşurate în zilele de 7 şi 8 noiembrie 1919 pentru desemnarea membrilor Senatului, în judeţul Gorj au fost înscrişi pe listele electorale un număr de 20 261 de alegători, 16 945 dintre aceştia prezentându-se la vot, în timp ce, 5 067 de alegători nu şi-au exprimat votul.
La primele alegeri legislative de după Marea Unire de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, preotul Ilie Roşoga a fost ales senator de Gorj în parlamentul României, luând parte la dezbaterile din Adunarea Constituantă ce au condus la elaborarea constituţiei ce avea să fie adoptată în 1923, în calitatea sa de membru al Partidului Naţional Liberal.
În aceste condiţii, la 20 noiembrie 1919, preotul Ilie Roşoga asista la şedinţa comună a Adunării Deputaţilor şi Senatului, desfăşurată la Atheneul Român din Bucureşti, şedinţă deschisă în mod solemn de către regele Ferdinand I Întregitorul, prin citirea mesajului Coroanei.
Încă din primele zile ale activităţii sale parlamentare, preotul Ilie Roşoga şi-a manifestat preocupările privitoare la reluarea activităţilor economice şi la refacerea reţelei feroviare a ţării, considerând că doar acest fapt va impulsiona integrarea economică a provinciilor unite cu Vechiul Regat.
În acest sens, primele sale intervenţii în plenul Senatului s-au referit la situaţia dezastruoasă în care se aflau Căile Ferate Române, activitatea de transport feroviar fiind grav afectată de numeroasele distrugeri materiale, dar şi de probleme organizatorice ce împiedicau reluarea rapidă a traficului feroviar de mărfuri şi pasageri în condiţii normale.
După Marea Unire de la 1 decembrie 1918, preotul Ilie Roşoga a fost înaintat la gradul de iconom stavrofor, încă din cursul anului 1919 susţinând numeroase conferinţe publice, în şcoli, în special, în provinciile istorice româneşti unite cu Regatul României în cursul anului 1918.
Preotul Ilie Roşoga a participat efectiv la elaborarea cadrului legislativ necesar integrării provinciilor istorice româneşti unite cu ţara în cursului anului 1918. Astfel, la 29 decembrie 1919 au fost adoptate de Adunarea Deputaţilor proiectele de legi privind unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu Regatul României, ulterior, acestea fiind adoptate şi de Senat.
La scurt timp după alegerea sa în funcţia de senator al judeţului Gorj, preotul Ilie Roşoga a participat, la data de 1 ianuarie 1920, la ceremonia de învestitură a Înalt Prea Sfinţitului Miron Cristea în funcţia de Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Române, ceremonie desfăşurată la Palatul Regal din Bucureşti.
Remarcabil este faptul că preotul Ilie Roşoga a fost cel care a avut iniţiativa restaurării casei din comuna Vladimir, judeţul Gorj, în care s-a născut Tudor Vladimirescu, şi transformării acesteia în casă-muzeu destinată educării tinerelor generaţii şi închinată memoriei conducătorului revoluţiei de la 1821. Această propunere a fost enunţată de către preotul Ilie Roşoga în şedinţa Senatului desfăşurată la 17 februarie 1920, în prezenţa a 158 de senatori.
Luând cuvântul în plenul Senatului, preotul Ilie Roşoga arăta că doreşte să facă „o propunere care priveşte întreg neamul nostru românesc întregit astăzi“ . În continuarea discursului său, preotul Ilie Roşoga arăta că aceasta: „E o propunere relativă la sărbătorirea unui erou naţional, ale cărui fapte intră în marile acte istorice ce slăvesc neamul nostru, oropsit altădată.
Astăzi, când, graţie vitejiei româneşti de sub domnia gloriosului nostru rege al tuturor românilor, Ferdinand I, răzbunat aproape integral astă dată, graţie şi energiei intelectualilor noştri conducători, idealul nostru naţional s-a realizat, şi suntem datori să ne amintim pe eroii neamului care au preparat acest mare eveniment.
Iată ce propun onor maturului Corp parlamentar român, onor Senat prim al României Mari, pe veci împreunată şi unită în gânduri şi fapte. Peste un an trebuie să serbăm centenarul viteazului Tudor Vladimirescu, din al cărui sânge eroic şi îndrăzneţ se redete românilor dreptul lor, drept ce a contribuit la mărirea şi gloria ţării lui.
Casa lui de ţăran român e în fiinţă în comuna noastră gorjeană, în valea şi satul Vladimir. Un altar sfânt şi slăvit al neamului. Dacă se poate păstra, e graţie unui sărac strănepot al său, Costică Vladimirescu, ce şi din impulsul său şi al nostru o păstrează prin generaţii, ca să o prezinte ca pe o mireasă aleasă ce a găzduit la pieptul său, sub scutul său, pe acela ce istoria îi rezervă marele loc în analele ei.
Domnilor senatori, să invităm presa, şcoala, şi toate organele de publicitate ale ţării să-şi îndrepte paşii în ziua centenarului spre locul şi locuinţa unde bunul Dumnezeu hărăzi poporului român, în vremuri grele, un român ce a contribuit puternic la împărtăşirea drepturilor de care vitregia vremii lipsise pe încercatul neam românesc“.
În concluzie, preotul Ilie Roşoga propunea ca: „Statul să intre în posesia acelui altar ce e al neamului românesc şi, oricare ar fi piedicile de peste hotare şi interne, ele nu pot opri zborul neamului către împlinirea rolului său, care nu e altul decât a merge înainte şi numai înainte, în împlinirea sacrului său rol de adevărat stăpân al României Mari, întregite pe vecie“.
Din păcate, iniţiativa transformării casei din comuna Vladimir, unde s-a născut Tudor Vladimirescu, în casă memorială avea să fie pusă în practică abia în anul 1934, când, „din iniţiativa dnei Arethia Gh. Tătărescu, preşedinta <<Ligii naţioanle a femeilor române>>, secţia Gorj, această instituţie a cumpărat de la moştenitorii lui C. Vladimirescu din Vladimir resturile istoricei case a lui Tudor, precum şi terenul pe care ea a fost, în scop de a o restaura“ . În mod eronat, unii autori au apreciat că „ideea de amenajare a casei lui Tudor Vladimirescu din Vladimirii Gorjului a fost sugerată de marele istoric Nicolae Iorga, încă din 1921, într-o adresă trimisă din partea Comitetului Central Executiv al Ligii Culturale din Bucureşti, în calitate de preşedinte al acesteia, dlui dr. Nicolae Hasnaş, preşedintele Ligii Culturale din Târgu-Jiu, cu prilejul comemorării din luna martie, la Bucureşti, a Marelui Pandur“.
În realitate, preotul Ilie Roşoga, senator de Gorj, este cel care a enunţat pentru prima dată necesitatea restaurării casei din comuna Vladimir unde s-a născut Tudor Vladimirescu, propunere expusă în şedinţa Senatului din data de 17 februarie 1920, în contextul în care, „peste un an, trebuie să serbăm centenarul viteazului Tudor Vladimirescu“.
Într-adevăr, istoricul Nicolae Iorga îşi exprima speranţa că, odată cu organizarea Congresului Ligii Culturale din 9-11 iunie 1921 la Târgu-Jiu, secţia locală a Ligii Culturale, prezidată de către doctorul Nicolae Hasnaş, „va depune toate silinţele ca să dea acestor serbări o cât mai mare strălucire, făcând să participe cât mai mulţi săteni din judeţul Dv. şi din judeţele vecine, cât şi din Banat, Ardeal, etc. Ar fi bine dacă s-ar putea organiza un muzeu şi o bibliotecă“.
Casa din comuna gorjeană Vladimir în care s-a născut Tudor Vladimirescu a fost reconstruită cu fondurile Ligii Femeilor Române, filiala Gorj, pe terenul achiziţionat de la Constantin Vladimirescu, astfel că, în cursul vizitei întreprinse la Vladimir de către primul ministru Gheorghe Tătărescu şi soţia sa, Arethia Tătărescu, la data de 22 august 1936, doamna Arethia Tătărescu „a făcut ultimele pregătiri şi a dat cele din urmă dispoziţii, în vederea inaugurării, în toamnă, a casei memoriale“ .
La scurt timp de la inaugurarea casei memoriale de la Vladimir, în iunie 1937, aceasta a fost vizitată de către Marele Voievod de Alba-Iulia, principele moştenitor Mihai, care „timp de o săptămână a vizitat localitatea Vladimir – rămânând profund impresionat de casa Marelui Pandur –, ruinele castrului roman de la Bumbeşti-Jiu şi peştera de la Baia de Fier, casa memorială <<Ecaterina Teodoroiu>>, podul Jiului (…) Muzeul Gorjului, apoi Runcu şi zona Tismanei“ .
Preotul Ilie Roşoga este autorul a două volume de cuvântări şi poezii intitulate „Cuvântări şi poezii“, volum apărut în cursul anului 1910, respectiv, „Cuvântări şi poezii de iconomul Ilie Roşoga, preotul comunei Turburea, judeţul Gorj, cavaler al Ordinului <<Coroana României>>, medaliat cu <<Răsplata muncii în învăţământ>>“, volum editat în cursul anului 1912, precum şi al cărţii bisericeşti cu titlul „Prohodul Maicii Domnului“, editată în 1927 şi expediată, în mod gratuit, tuturor bisericilor din judeţul Gorj .
După încheierea mandatului de senator al judeţului Gorj în parlamentul României Mari, preotul Ilie Roşoga a revenit la parohia din comuna Turburea, unde avea să slujească până în cursul lunii ianuarie a anului 1933, când a fost numit preot paroh la acea biserică Titu Popescu, Ilie Roşoga având să înceteze din viaţă, la vârsta de 74 de ani, la data de 6 noiembrie 1933 , fiind înmormântat în curtea bisericii din comuna Turburea.
Dr. Pătraşcu Dumitru-Valentin
Pătraşcu Daniela-Liliana

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here