Astăzi, 20 iulie, în Biserica Ortodoxă este sărbătorit Sfântul şi slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul, mustrătorul împăraților celor fărădelege și pedepsitorul prorocilor mincinoși, un strălucit exemplu de credinţă şi curaj spre Slava Atotputernicului Dumnezeu, cel care va vesti că popoarele lui Dumnezeu cele alese, care se înmulțiseră în douăsprezece seminții, după numărul celor doisprezece fii ai lui Israil, au fost nedespărțite între dânsele, cu o unire și o sfătuire îndreptându-se, cu un povățuitor care s-a început de la Moise, de la Iisus al lui Navi și de la ceilalți judecători ai lui Israil, până la împăraţii David și Solomon. După Solomon a luat împărăția fiul său, Roboam, și, ca un tânăr, nebăgând în seamă sfatul cel bun al bătrânilor celor înțelepți, ci ascultând sfatul cel răzvrătit al tinerilor celor de o seamă cu dânsul, a început a asupri poporul lui Israil, îngreunându-l cu diferite dăjdii și pedepsindu-l cu bătăi și risipiri. Atunci, cele zece seminții ale lui Israil, desfăcându-se de dânsul și-au ales alt împărat cu numele Ieroboam, care a fost mai înainte rob al lui Solomon, pe care împăratul vrând să-l bată pentru oarecare pricină, acesta a fugit în Egipt, unde a stat până la moartea lui Solomon. Pe atunci împărățea peste Israil, Ahab, împăratul cel fărădelege, avînd scaunul său în Samaria şi acel loc era atunci al treilea scaun al împărăției lui Israil. Cel dintâi era în partea lui Efrem, al doilea, în Tere, în partea lui Manasi şi al treilea, în Samaria, tot în partea lui Efrem. Ahab și-a luat de soție pe Izabela, fata lui Ieteval, împăratul Sidonului și a adus cu ea în Samaria pe urâciunea acelei cetăți, pe idolul Baal și l-a pus în casa lui, pe care o zidise în Samaria. Ei se închinau aceluia ca unui Dumnezeu și tot Israilul venea la închinarea idolului Baal. Acel împărat a mâniat pe Dumnezeul Cel Preaînalt, mai mult decît toți împărații care au fost în Israil înaintea lui, căci a înmulțit foarte mult închinăciunea de idoli în împărăția sa. Astfel, Prorocul lui Dumnezeu Ilie, a mers la Ahab, fiind plin de râvnă către Dumnezeu, spre a-l mustra pentru rătăcire, că, părăsind pe Dumnezeul lui Israil, se închina diavolilor și pe toate popoarele le trăgea cu sine în pierzare. Știind el că poporul acela este lesne aplecat spre închinarea de idoli și spre toată jertfa cea fărădelege, Sf. Ilie, cel mare între prooroci, despre a cărui naștere se povestesc multe de către cei vrednici de credință, a certat pe cei rătăciţi în credinţă! Patria Sfântului Ilie, prorocul lui Dumnezeu, a fost țara Galaadului, de cealaltă parte de Iordan, care se învecinează cu Arabia și cu cetatea Tesvi, după care s-a numit și Tesviteanul. El s-a născut din seminția lui Aaron, din tată cu numele Sovac. În timpul în care maica sa l-a 
născut, Sovac, tatăl lui, a văzut niște bărbați îmbrăcați în haine albe, vorbind cu pruncul și învelindu-l pe el cu foc, băgîndu-i văpaie de foc în gură, ca să mănînce. Aceasta văzînd-o tatăl său și spăimîntîndu-se, s-a dus la Ierusalim și a spus preoților vedenia sa. Unul din acei preoți, bărbat mai înainte- văzător, i-a zis ca să nu se teamă de vedenia aceea pentru pruncul său, dar să știe că el va fi locaș al luminii darului lui Dumnezeu și cuvântul lui va fi ca focul de puternic și de lucrător, fiindcă râvna lui către Domnul și viața lui fiind bineplăcută lui Dumnezeu, va judeca pe Israil cu sabie și cu foc! El era iubit de Dumnezeu, pentru că Domnul iubește pe cei ce-L iubesc pe El. Toate câte cerea de la milostivirea lui Dumnezeu, le lua ca unul ce aflase înaintea Lui mult dar. Deci, Domnul, plecând cu înțelepciune spre milă pe robul Său, l-a trimis în Sarepta Sidonului, care nu era sub stăpânirea împăratului lui Israil, la o femeie văduvă și săracă, să se gândească în sine câtă primejdie a adus nu numai asupra oamenilor bogați și însurați, dar și asupra văduvelor sărace, cărora, nu numai în vreme de foamete, ci și în îndestulare și belșug, de multe ori le lipsește hrana zilnică. Prorocul, ducându-se la porțile acelei cetăți, a văzut acolo o văduvă adunând lemne, nu mai mult decât două despicături, dar nu avea nici făină în vas, decât numai un pumn și într-un ulcior o picătură de untdelemn. El, fiind flămând, a cerut de la dânsa o bucată de pâine, iar, ea, spunându-i despre sărăcia cea mare, i-a zis și aceasta, că din acel pumn de făină trebuie să gătească masa cea mai de pe urmă pentru ea și pentru copilul ei, iar după aceea să moară de foame. Iar, omul lui Dumnezeu putea și prin aceea să se umilească și să-i fie milă de toate văduvele cele sărace, care se topeau de foame, dar râvna cea mare din el către Dumnezeu biruia pe toate, neîngrijindu-se de făptura care pierea, voind numai să preamărească pe Făcătorul și să arate în toată partea cea de sub cer tăria cea atotputernică a Aceluia, el având de la Dumnezeu darul facerii de minuni, după măsura credinței sale, când a înmulțit cu îndestulare făina și untdelemnul în casa văduvei. Astfel au fost hrăniți de dânsul până ce a trecut vremea de foamete. El a înviat cu rugăciunea sa pe fiul ei care murise, prin suflarea de trei ori asupra lui. Despre acest lucru se citește în dumnezeiasca Scriptură și se povestește că numele lui era Ionă, care, venind în vârstă, s-a învrednicit de darul proorocesc, fiindcă a fost trimis de Dumnezeu să propovăduiască pocăință în cetatea Ninive și, a ieșit din el după trei zile. Aceasta a închipuit în sine Învierea lui Hristos. În concluzie, Sfântul Ilie, proorocul lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul în carul cel de foc, până acum este viu în trup, păzit de Dumnezeu în locașurile cerești, pentru că este mustrătorul împăraților celor fărădelege și pedepsitorul prorocilor mincinoși!
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
