Astăzi, 27 septembrie, în Calendarul creştin-ortodox, este prăznuit Sfântul Antim Ivireanul, teolog, scriitor, tipograf, gravor, episcop și mitropolit de Bucureşti, mitropolit român de origine georgiană şi o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi Sf. Ier. Antim Ivireanul a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul al XVIII-lea şi este autorul unor celebre Didahii, o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an. Antim Ivireanul s-a născut, cel mai probabil, în anul 1650, în Iviria, în Georgia şi a fost luat de tânăr în robie de turci și apoi dus la Constantinopol, iar ulterior este eliberat, ducându-şi pe mai departe existenţa în proximitatea Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă. S-a călugărit sub numele de Antim și a fost hirotonit ieromonah de mare cinstire. În anul 1689, a fost adus de către domnitorul Constantin Brâncoveanu în Țara Românească, unde a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului, fiind mai întâi egumen la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi.
În anul 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, unde va imprima primele sale patru cărți: „Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon”, în anul 1691, în limba greacă, „Slujba Sf. Parascheva și a Sf. Grigore Decapolitul”, iar, la un an mai târziu, în limba română, „Evangheliarul greco–român”, în 1693 și „Psaltirea, în anul 1694, în limba română. În anul 1694, a fost mutat la Mănăstirea Snagov, unde a adus cu el şi tipografia, şi unde va fi egumen între anii 1696-1704. Timp de doi ani, până va fi atestat oficial, el se va ocupa de reparaţiile mănăstirii pe care o găsise într-o stare avansată de degradare, şi va pregăti instalarea noii tipografii. Dintre cei care vor fi iniţiaţi aici în meşteşugul imprimării cărţilor, merită menţionaţi Mihai Ştefan (Iştvanovici) şi Gheorghe Radovici. Sf. Ier. Antim Ivireanul a tipărit şi a supravegheat cu pasiune şi cu pricepere, tipărirea a 63 de cărţi, din care 38 lucrate de el însuşi, în limbile română, greacă, arabă şi georgiană, şi are marele merit de a fi înfiinţat şcoli pentru copiii celor săraci în care învăţământul era fără plată. În final, redăm cuvintele sale emblematice cuprinse în scrisoarea din 13 ianuarie 1712, adresată lui Constantin Brâncoveanu: „Mitropoliia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugăciuni. Facă-mi Dumnezeu răsplătire de va fi urmat vreuna de acestia, ci aşa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu […] Între altele să cuvintează şi aceasta cum că sînt strein şi nu s-au cuvenit să fiu eu mitropolit. În Hristos sîntem toţ una. Şi apoi n-am fost numai eu episcop şi mitropolit strein în Ţara Românească, ci au fost şi alţii, mulţi, precum să văd în condice şi precum să politiceşte în toată beserica, precum şi domni au stătut şi de ţară şi streini, ca şi în toată lumea […]”!
P.C. Părinte Pr. Adrian Vulpe, Parohia Tg. Cărbuneşti
