Venind mai încoace, nu trebuie uitaţi copiii lui Gancea Ion şi Vasile, colonei cu stele. Băieţi de prăvălie, au plecat voluntari în război. Cel mic, Ion, luat prizonier, a venit în ţară cu Divizia Tudor Vladimirescu, ca la Iaşi să-l ia prizonier chiar pe fratele său Vasile.
Ion, mai târziu, a devenit Comandant politic al Armatei a treia de la Cluj. Când l-am cunoscut eu, aveam 10 ani, venise acasă cu soţia şi cei doi copii într-o Volgă neagră şi cu un pluton de soldaţi înarmaţi până în dinţi într-un Molotov. Totuşi, a rămas toată viaţa modest şi, mai ales, cinstit şi onest. Poate tocmai de aceea nu a fost făcut general. Vasile a făcut parte din plutonul unui învăţător de la Câlnic, căsătorit cu Ladina, fata cea mare a preotului Gureanu. Sublocotenentul a murit în braţele lui. Acesta l-a rugat să ia în căsătorie pe soţia sa şi să aibă grijă de fiica lor. Credincios, Vasile a luat-o de soţie şi nu mult a fost să nu fie dat afară din armată datorită „originii nesănătoase”. Şi dacă tot suntem la capitolul ostaşi, trebuie amintiţi colonelul Grindeanu Ion, fost şef al Casei ofiţerilor din Timişoara, pe colonelul Neicuţescu Petre, azi pensionar, şef de cadre la o unitate din Cluj, pe Constantin Ciolofan, şef de vamă la Turnu Severin, colonelul farmacist Constantin Mircioiu, doctor în farmacie şi în matematică, fost decan la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, azi Cancelar la aceeaşi facultate, care pe biroul său avea lucrarea de diplomă „a lui tata” la Şcoala Profesională din Peştişani „O fereastră deschisă spre lume”. Şi generalul Constantin Codiţă, primul general al satului.
Ion Căpruciu
