Povestire foileton – Destăinuiri la ceas de seară (XV)

181

Încercam să înţeleg că timpul acţionează pentru noi şi “pe parcurs se mai maturizează şi el, o să fie mereu mai atent cu mine, cu grijile casei”. Dar dacă mai târziu va face şi el ce fac toţi bărbaţii, când trec de 40 de ani???”

*
La următoarea întâlnire, stabilită prin telefon, m-am revăzut cu Puşa, curios să aflu cum i-a fost viaţa în postura de floare Trandafir. …Era o dimineaţă frumoasă de septembrie şi ne-am dat întâlnire în locul cunoscut de noi din Parcul oraşului. Trecuseră câteva zile şi m-am ferit s-o mai vizitez acasă, având vecinii prezenţi. Am aplicat învăţămintele reţinute dintr-un proverb arab: “Un bărbat care intră în casa unei femei singure, dacă scapă de ea, nu scapă de gura lumii”! N-avuseserăm timp să ne plictisim unul de celălalt, dar trebuia să mai facem şi câte o pauză, ca să nu fie bătător la ochi pentru cunoştinţele comune.
– Puşa, am abordat-o eu, cum a fost viaţa ta de “Floare Trandafir?” Erai la vârsta maturităţii depline, ştiai ce doreai şi cum se zice “nu te mai îmbătai cu apă de ploaie?” A făcut o mică pauză, parcă să se reculeagă, şi mi-a răspuns că toţi bărbaţii, cu remarca despre cel prezent, care este exclus din apreciere, “sunt nişte porci când trec de 40 de ani”. Le fug ochii după femei tinere, profită de experienţa acumulată de ei în căsnicie şi le seduc fără nicio remuşcare. Nu-i mai puţin adevărat că şi multe dintre ele îi ademenesc, dar „eu n-am făcut aşa ceva, dragă!.. Sandy m-a ademenit pe mine!” Brava, am gândit eu!!! Era frumos şi dacă n-ar fi murit poate aş mai zice şi altceva. ”De ce era atât de manierat, când mă controla la documentele contabile şi se uita languros în ochii mei, de-mi tremura furoul pe mine?!” Putea să fie mai distant şi atunci nu-i cedam, cum n-am cedat porcului de prieten al tău, care sesizase simpatia lui Sandy pentru mine şi credea că de drept trebuie să mă culc şi cu el. Măgarul! Păcat că te mai întâlneşti cu el, că umbla după “fuste” cu limba scoasă! Să nu-mi spui c-ai fost şi tu cumva la fel, că nu te mai cunosc! Am rămas tăcut şi aşteptam răspunsul la etapa vieţii Floare de Trandafir.
– Dragă Panti, fusesem plecată la băi, pentru necazurile mele reumatismale şi, cum Adrian era ocupat cu serviciul, am mers singură. Când am venit, am găsit casa vraişte, toată în mare dezordine, sau cum vrei să-i zici, “că el n-avea timp să se ocupe de nimic, că de, ca orice bărbat nu “vede” ce trebuie în gospodărie şi mai era ditamai inginer şef la trust, funcţie de mare răspundere!” Am chemat femeia care ne făcea curăţenie,să mă scoată din încurcătura de prin casă, să-mi bată covoarele şi, pentru că nu putea singură, am ajutat-o să le adune rulou. Deodată, Măria, aşa o chema pe femeie, se apleacă şi zice: “Doamnă Puşa, de când aţi pierdut cercelul acesta, că uite-l agăţat de franjuri!” “Doamne, Mărie, bine că-l văzuşi! Că mi-a picat înainte de a pleca la băi ! Îmi luasem grija că o să-l mai găsesc!” Am avut o prezenţă de spirit să mă abţin, cum nu-ţi poţi imagina! Am văzut negru înaintea ochilor… (va urma)
Ion C. Gociu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here