Această vieţuitoare, prieten de necontestat al omului, are o poveste tristă ţesută în Târgu-Jiu. Nu-i ştim nici numele, nici porecla, nici cum a fost alintat de stăpânii săi care l-au crescut, l-au “iubit”probabil şi apoi l-au abandonat.
Ştim doar că în fiecare dimineaţă, prânz şi seară vine sub geamul nostru şi ne priveşte cu ochii săi blânzi cerşind parcă o bucată de pâine sau ceva de mâncare. O primeşte cu multă bunăvoinţă şi el mulţumeşte tăcut, dând din coadă pentru că, iată, mai există cineva care nu-l alungă cu pietre.
…Se zice că a trăit pe lângă o casă din oraş, pe o stradă de vază. A fost iubit de stăpânii lui până în momentul în care aceştia şi-au vândut casa şi au plecat pe alte meleaguri din judeţ.
Noii proprietari, probabil neiubitori de animale, l-au dat afară din curtea în care a trăit până acum, l-au alungat şi nu-i permit nici să se aproprie de casa pe care el o ştie ca fiind a lui.
Şi totuşi, acest animăluţ îşi iubeşte locul de baştină şi în fiecare noapte doarme la poarta fostului său cămin, păzindu-l cu conştiinciozitate.
Dacă este adevărată această poveste e foarte trist că nişte oameni au fost în stare să-şi abandoneze acest animal, faptă pedepsită de legea animalelor, dar şi mai trist este că noii stăpâni ai casei nu găsesc o bucăţică de pâine sau un oscior, sau poate numai o vorbă bună, care să-i fie date acestui animăluţ trist şi părăsit.
Marius Bazalt
P.S. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare
