Portretul Uniunii Europene … Toleranţa faţă de Celălalt

341

„Moştenirea noastră care face din noi fiinţe superioare merită să fie păstrată, întreţinută şi transmisă atât autohtonilor, cât şi noilor veniţi. Rămâne de văzut dacă, într-o lume care înlocuieşte arta lecturii cu interconexiunea permanentă şi care reneagă elitismul cultural în numele egalităţii, mai este posibil să moşteneşti şi să transmiţi” (Alain Finkielkraut, L’identité malhereuse, 2013)
Încă din antichitate, am avut nevoia de a alege, a fi singuri împotriva tuturor sau a se uni într-un tot unitar, a trăi fiecare după propria-i judecată sau a se alia, a comunica și a coopera, distribuindu-și rolurile și dezvoltându-se atât pe sine, cât și comunitatea în care trăiau. Istoria ne povestește despre imperii vaste, tehnologii și tehnici a căror descifrare nu am găsit-o încă, despre sisteme filosofice, de scriere și culturale care și-au lăsat amprenta asupra societății contemporane, despre oameni care s-au remarcat prin altruismul și curajul lor, prin inteligentă, prin spirit, prin statura impunătoare, dar și despre oameni vicleni, egoiști, avari, nemiloși, despre războaie interminabile, distrugătoare, purtate din orgoliu.
Omul s-a născut rău, printre cele mai primitive emoții ale lui numărându-se frica, disprețul, ura, egoismul. Dezvoltarea sa, în special a grupului, a societății nu s-a făcut exclusiv pro bono sau pentru summum bonum, ci a apărut ca un efect al diversității și complexității naturii umane. Astfel, au apărut diverse triburi, clanuri, adunări diferite din multe puncte de vedere-social, cultural, politic, economic-, ceea ce a condus la diferite idei, concepții, mentalități.
De-a lungul timpului, elemente esențiale ca popoarele și spațiile istorice, oamenii manifestându-se în societate și într-o lume a ideilor, statul și politica, religia și viața religioasă, relațiile internaționale (sau, în general, interumane) s-au concretizat în ceea ce numim noi societate contemporană. La porțile mileniului III, deși societatea actuală s-a dezvoltat extrem de mult, omul trăind azi într-un mediu înconjurător inteligent, societatea intrată într-o nouă fază a revoluției industriale, a relațiilor internaționale, a integrării în sine, încă ne mai confruntăm astăzi cu ură, egoism și orgoliu, cu războaie.
Din punct de vedere instituțional, trăim nu numai într-o Europă a valorilor, dar și într-o lume a valorilor, o lume guvernată de principii ca ,,oamenii au fost creați egali, că sunt înzestrați de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că, printre acestea se numără viața, libertatea și căutarea fericirii’’, ,,unitate în diversitate’’, ,,libertate, egalitate, fraternitate’’. Altfel spus ,,toate ființele umane sunt universal egale si individual diferite. Egalitatea universală și diferențele individuale trebuie respectate.’’
Principiile unității europene înseamnă, exempli causa, un set de valori comune ale statelor membre: respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ale acestuia, democrația reprezentativă și statul de drept. Clădită inițial pe o bază industrială, U.E. a evoluat spre politic și spiritual. În Europa actuală sunt reunite state cu religii diferite, cu tradiții și orizonturi culturale foarte diverse, forme de stat diferite, state în a căror istorie comună găsim dispute teritoriale seculare, și totuși acestea sunt reunite de aceleași valori reductibile la noțiunea de democrație. Așadar, putem spune că Uniunea Europeană contemporană repetă ,,visul european’’ pe alte coordonate.
Omul se naște rău, dar el poate deveni bun printr-un echilibru între ,,rațiune și simțire’’, el trebuie să-și consolideze tăria morală, să treacă peste orgoliu și egoism, să realizeze că ceea ce face pentru sine moare odată cu el, iar ceea ce face pentru ceilalți va dăinui, să-și înțeleagă tripla ipostază de subiect pragmatic, gnoseologic și axiologic, să înțeleagă că acțiunile sale pot face și bine în mod intenționat, că demnitatea umană, solidaritatea şi toleranţa sunt valori reale, testate în istoria continentului, nu doar concepte lipsite de conţinut care fac parte din diferite tratate și că ,,lumea nu-ți poate dărui ceea ce nu primește de la tine’’, că ,, fericirea adevărată n-o are și nu poate s-o aibă decât acela care o dă’’. Așadar, ar trebui să încercăm să fim mai deschiși la nevoile semenilor noștri, căci, la un moment dat, toți ne putem găsi în situații asemănătoare și, până la urmă „homo faber suae quisque fortunae” (Fiecare om este maestrul propriului destin).
Latu Dana-Maria, Membru al echipei Sons of Liberty, CNGC Motru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here