Portrete în acvaforte – Teodor Voicu şi istoria trăită

1209

Cartea de faţă „Decembrie 1980 sau Minciună cât secolul” este reculeasă din „Gorjeanul” – cel mai adevărat ziar al Gorjului, cu un veac de existenţă în spate – şi din „Cuget Liber” – o revistă cât un „atelier” de literatură, condus de celebrul profesor Dumitru Bunoiu, al cărui model autoasumat a fost magistrul Titu Rădoi. Găzduită la Editura „Academica Brâncuşi” a Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, cartea este încă un prilej pentru prof. Teodor Voicu să-şi etaleze spiritul ascuţit, erudiţia proverbială, învăţate temeinic şi asimilate, de pildă, şi sub bagheta filosofului Gh. Al. Cazan de la Universitatea din Bucureşti, cu care şi-a susţinut gradul I în învăţământ.
Cu darul discursului public şi cu o memorie fabuloasă, acest împătimit condeier este un demn reprezentant al localismului creator şi al cercetării ştiinţifice autohtone. Dar a fi şi scriitor, memorialist, istoric, comentator politic, jurnalist ş.c.l., calităţi cumulate într-un singur om, e cu totul altceva, e deja un model, la rându-i, pentru cei tineri de la catedră.
Volumul reprezintă peste 28 de ani de activitate pe tărâmul culturii gorjene şi adună la un loc atitudini, pamflete, articole, consemnări de lectură, contribuţii la dezvăluirea unor aspecte genocidice din timpul dictaturilor lui Stalin, Dej, Ceauşescu. Ea abordează și probleme de didactică, de metodică, de pedagogie şcolară, în alte articole apărute în alte publicaţii precum „Renaşterea Adevărului”, „Gazeta de Albeni”, „Motivaţii Educaţionale”. Dar – repet pentru a reliefa identitatea specială a cotidianului „Gorjeanul” în spaţiul publicisticii gorjene, cu pagini vaste oferite artelor şi literelor, – cele mai multe capitole ale cărţii sunt preluate din „Gorjeanul”: 20 la număr.
Aş sublinia consistenţa unor studii precum: Memoria şi uitarea şi rolul lor în scrierea istoriei contemporane, Pompiliu Marcea sau un domn cu multă carte, Problema învăţământului prin prisma psihologiei educaţiei, Profesor Doctor Cornel Cârstoiu, Dezrobirea rromilor din Ţara Românească (8/20 februarie 1856), Colectivizarea pe Valea Gilortului (1949 – 1962) între memorie şi uitare, Istoria între istorie şi mediul geografic românesc, Drum prin memorie 1949 – 2009 sau memoria capta! Teodor Voicu are deci orizont transfilosofic, pragmatism politic, verb acid, voinţă a recitirii, inteligenţă şi „răutate” critico – satirică, opinie virulent – ironică. Are totodată curaj axiologic şi fermitate a propriului punct de vedere. Ce vreţi! E, în felul lui, un „revoluţionar” al unei postmodernităţi permisibile. Evocările sale sunt respectuoase şi cultivă paradigma valorilor trecutului (cultul strămoşului merituos ziditor – manolic), neezitând a le repune în drepturi.
Prof. dr. Ion Popescu-Brădiceni, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here