Pentru gorjeni, porțile din fața casei erau semnul ospitalității. Construite din stejari groși, sculptate frumos cu sori și rozete, cu sfori împletite ca niște zvâcnituri de șerpi, totdeauna au fost socotite podoabe de dimensiuni mari ale gospodăriei. Pe porțile primitoare ale caselor, meșteri anonimi au creat cu dalta adevărată artă.
Pe aceste porți de la intrarea în curte erau săpate simboluri de credință ale strămoșilor noștri daci: soarele, șarpele, bolta cerească cu stelele și drumurile în credința nemuririi sufletului.
Informațiile istorice ne spun că, la geto-daci, hora sub formă de rotire, jucătorii ținându-se de mâna, simboliza un omagiu adus binefăcătorului lor – Soarele.
Ciopliți cu custura, cârsteii și ciocârlanii vegheau pe coamele acoperișurilor de șindrilă, stând gata parcă să-și ia zborul după un popas vremelnic.
Tot la geto-daci, șarpele simboliza spiritul strămoșilor, marea lor înțelepciune, tradiție păstrată și în zilele noastre, când se crede că fiecare casă își are șarpele ei care nu trebuie omorât, fiind ocrotitorul gospodăriei.
Puține din aceste porți vechi se mai întâlnesc astăzi. Înegrite de vânt și ploi, porțile primitoare din fața caselor încă își mai păstrează frumusețea de altădată, cioplitură făcută cu migală și pasiune.
Revenind la păstrarea valorilor artei populare, la semnificația porților gorjenești, primarul comunei Bălănești, Ovidiu Pungan, cu sprijinul unor meșteri populari, au ridicat la intrarea în comuna Bălănești o monumentală poartă țărănească ce parcă dă binețe tuturor oaspeților ce vin să vadă acest loc binecuvântat de Dumnezeu cu multe biserici vechi din lemn, cu pivnițe pe culmea dealului din Glodeni, cu Casa memorială a savantului Ion Popescu Voitești și multe, multe alte lucruri… .
Grigore Haidău
