„A venit aseară mama,
Din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i
Astăzi, domn cu multă carte”
Vasile Militaru
„Când în vara anului 1942 intram copleşiţi de emoţii, pe poarta mare a Şcolii Normale „Spiru Haret” din Târgu-Jiu, la concursul de admitere, pentru a deveni învăţători, printre zecile de căruţe trase de cai sau boi, privitorul observa mai ales chipuri de copii veniţi din lumea satului, cei mai mulţi în straiele cu care mergeau la sărbători. Era printre aceştia şi Pompiliu Marcea, adus de învăţătorul din Colibaşi – Gorj. Calitatea profesională şi morală de excepţie a profesorilor noştri, exigenţele fireşti impuse de formarea noastră intelectuală şi civică, regimul sever al programului şcolar şi de internat în cei opt ani de învăţătură, unitatea sufletească a clasei, au favorizat destinul multora dintre noi. Din cei 30 de absolvenţi ai anului 1950, s-a desprins mergând pe căi diferite de afirmare, un număr impresionant de colegi. Dar în Pompiliu Marcea noi, colegii, am văzut cea mai reuşită izbândă pe plan intelectual şi cultural a generaţiei noastre. Eram mândri de el, pentru ceea ce a realizat în viaţa lui de cărturar şi de om al şcolii, de pedagog desăvârşit. Ne erau deosebit de dragi, alături de el, alţi foşti normalişti ai generaţiei noastre care, ca şi Pompiliu Marcea, au trecut prea devreme în lumea umbrelor. Să nu-i uităm, aşadar, pe Ion Diaconescu din Milostea – Vâlcea, pe Aurelian Popescu din Jupâneşti – Gorj, pe Petre Brâncuşi din Brădiceni – Gorj – toţi trei cunoscuţi universitari şi specialişti în domeniile pe care le-au îmbrăţişat. Ei toţi onorau generaţia de normalişti, promoţia 1950. Să ne gândim cât timp şi cât efort de concentrare şi selecţie i-au fost necesare pentru a scrie, de exemplu, voluminoasa lucrare „Umanitatea sadoveniană de la A la Z”, cu cele aproximativ 3000 de personaje din cea mai întinsă operă literară din literatura română – proza lui Mihail Sadoveanu. Aceste crâmpeie de aducere aminte la împlinirea celor 10 ani de la tragicul sfârşit îmi fac şi mai vie imaginea unui OM între OAMENII promoţiei noastre”.
Acestea erau gândurile unui normalist, coleg de-al marelui Pompiliu Marcea, şi anume Dumitru Săvulescu, din data de 11 martie 1995.
Într-un articol, „Amintirea unui prieten”, din martie 1995 academicianul Eugen Simion scria: „Pompiliu Marcea era un om DEŞTEPT şi LOIAL în prietenie. Nu fusesem apropiat de el în tinereţe, de abia mai târziu, după 35 de ani, l-am cunoscut mai bine. Ce-mi plăcea la el era voinţa lui de a face CULTURĂ şi abnegaţia lui pentru valorile spiritului”;
Iar Marin Sorescu îl caracteriza astfel: „profesorul Pompiliu Marcea a fost o figură luminoasă a literelor scrise româneşti, un om de-o mare nobleţe sufletească şi alese însuşiri umane şi spirituale”.
Mă opresc aici, considerând articolele lui Dumitru Săvulescu, Eugen Simion şi Marin Sorescu definitorii pentru ceea ce a fost Pompiliu Marcea în cultura românească.
1985-2005
În anul 2005 se vor împlini 20 de ani de la dispariţia „enigmatică” a marelui critic literar Pompiliu Marcea, gorjeanul nostru din Colibaşii Gorjului.
S-au scurs 20 de ani de când am pierdut o mare valoare culturală şi spirituală, au murit şi marii învăţători Ciudin, soţ şi soţie, care împreună au contribuit la „şlefuirea” marelui Pompiliu Marcea. A murit învăţătorul Victor Ciudin, soţia sa, fiica sa, care ajunsese medic la Deva, i-a mai murit un nepot student. În satul Colibaşi, din comuna Scoarţa, încă mai există şcoala unde a învăţat Pompiliu Marcea.
Din păcate, şcoala nu mai este funcţională, se degradează din zi în zi! Această soartă o are şi casa învăţătorului Victor Ciudin, aflată la 100 m distanţă. Ca normalist, ca un „epigon” al marelui Marcea, aş propune ca anul 2005, în plan gorjean, să fie anul Pompiliu Marcea. Se vor împlini 20 de ani de la dispariţia „tragică” a marelui critic literar şi consider că ar fi un bun prilej de a-l „redescoperi” pe Pompiliu Marcea.
Prof. Teodor T.Voicu, Şc.Gen. Albeni
