POMPILIU MARCEA – 92 de ani de la naștere (III)

999

În continuare prezint dovezi indubitabile care atestă asasinarea lui Pompiliu Marcea, acesta devenind o țintă, o persoană incomodă.
* Familia, în absența unor acte medicale constatatoare, nu a crezut niciun moment și nu a fost convinsă că moartea scriitorului a survenit din cauze naturale, mai ales că o succesiune de evenimente și fapte pe care le voi preciza în continuare, s-au petrecut pe fondul privării familiei de dreptul de a organiza ritualul și ceremonia de înmormântare, măsură specifică sistemului politic al vremii, atunci când subiectul unui eveniment tragic era o personalitate. Astfel s-a anunțat în presa scrisă, în data de 28 martie 1985, că înmormântarea are loc pe data de 31 martie la ora 13, iar a doua zi (vineri) s-a revenit verbal și s-a anunțat că înmormântarea nu mai are loc duminică, 31 martie, ci sâmbătă, pe data de 30 martie, la ora 13, pentru ca, în final, să se plece de la Muzeul Literaturii Române, unde a fost depus sicriul, spre cimitirul Bellu, în jurul orei 10, astfel încât participanții să fie cât mai puțini sau deloc; nimeni din familie nu a participat la ritualul băii creștinești și îmbrăcării, hainele necesare fiind cerute familiei de persoane necunoscute. În nopțile premergătoare înmormântării, membrilor familiei nu li s-a permis să participe la priveghi; inexistența unui certificat medico-legal constatator al morții, eliberarea certificatului de deces în copie, și nu în original; anunțarea directă în acele zile adusă soției scriitorului potrivit căreia orice demers de aflare a adevărului despre moartea scriitorului se poate solda cu consecințe tragice asupra familiei; la 5 ani de la survenirea decesului, în data de 6 ianuarie 1990, după revoluție, de Sfânta sărbătoare de Bobotează, soției scriitorului i s-au predat o parte din obiectele personale pe care Pompiliu Marcea le-a avut asupra lui în ziua decesului. Scriitorul însuși ne-a spus că este amenințat cu moartea prin diverse mijloace: pe stradă, telefonic, în mijloacele de transport sau în scris prin folosirea de bilete. Și atunci cum să nu îți pui întrebarea dacă nu a fost o moarte provocată de anumite forțe, să le spunem oculte.
*La câteva luni după moartea lui Pompiliu Marcea, aflându-se în cabinetul domnului Petre Enache, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, vicepreședinte al Consiliului de Stat, poetul și publicistul Nicolae Dragoș, fost redactor șef la revista „Luceafărul” și redactor-șef adjunct la ziarul „Scânteia” la vremea respectivă, publică un articol intitulat „Echilibru și curaj” în revista „Brâncuși” anul I, No.2 din data de 21 mai 1995: „ …Vestea sfârșitului său tragic a căzut ca un trăsnet. Copacul cu rădăcinile ferm împlântate în pământul ce nu-i era potrivnic fusese înfrânt de vrăjmășiile vremilor. Când, mai târziu, după un telefon al soției sale, m-am considerat dator să intervin pentru a determina depășirea inerțiilor unei edituri, aflându-mă în acest scop în cabinetul lui Petre Enache, om simplu, dar de bună credință, care-l prețuise ca profesor, evocându-l, am spus: „Cum a murit și profesorul Marcea!”. Am fost privit insistent, apoi interlocutorul a adăugat: „Cum a murit? N-a murit, l-au omorât”. „Cine?”, am întrebat surprins. „Cine”, s-a întrebat și s-a închis în sine. Poate nu era sigur pe ceea ce credea a ști. Or, poate n-a voit să mă implice prin confesiune, într-o întâmplare pe care, știind-o, cineva ar fi fost interesat să nu se știe că a știut-o. Nu peste multă vreme aceeași stranie îmbolnăvire nu l-a ocolit nici pe unul din cei care îi sprijinise, de fapt, fără echivoc, atitudinile curajoase prin care Pompiliu Marcea a adăugat dimensiuni de echilibru operei sale și pe aceea a curajului și demnității spirituale. Poate, peste timp, misterul unui apus de viață ce nu trebuia să se întâmple atât de devreme se va dezlega. Ne rămâne nouă însă să lămurim, fiecare după putințele ce le avem, semnificațiile unei vieți, ale unei opere, ale unui destin exemplare. Este cel mai potrivit omagiu pe care-l putem aduce celui care a fost, este și va fi istoricul și criticul literar de vocație, profesorul de aleasă ținută morală și profesională Pompiliu Marcea”.
Nu la mult timp după aceea Petre Enache a fost găsit mort în baie, plin de sânge.
*Fănuş Neagu scriitor, membru al Academiei Române trimite în data de 11 martie 1995, la 10 ani de la moartea scriitorului un articol intitulat ,,Profesorul”, care este publicat în Revista ,,P. Marcea” nr.1 din 27 martie 1995, editată de Direcția pentru Cultură-Gorj cu ocazia comemorării a 10 ani de la moartea scriitorului și a Simpozionului Național ,,Pompiliu Marcea” din luna martie 1995 ce are următorul conținut: ,,Mi-a fost un bun prieten. Ne întâlneam rar şi totdeauna bucuroşi . Ne respectam. Moartea lui stranie mă nelinişteşte şi acum – a fost o moarte naturală sau una comandată? Înclin spre a doua formulă a frazei. Profesorul Marcea era un om de o cultură rară, de o înțelegere perfectă și de o iubire fără de seamă pentru Eminescu şi neamul românesc. Nu vreau să cred – și mă bântuie îndoiala – că Profesorul a fost înjunghiat de dușmanii celui mai mare poet al nostru. Profesorul Marcea este prezent mereu în neliniștile mele. Va trebui să sădesc un brad în amintirea lui. Şi o voi face. Cu dragoste, cu uimire și bunăvoință”.
* În anul 2003 am stat de vorbă cu domnul acad. Dumitru Radu Popescu – membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, fost Președinte al Uniunii Scriitorilor din România, prezent la Festivalul Internațional de Literatură „Tudor Aghezi” de la Tg-Jiu, festival care și-a început lucrările la Colegiul Național ,,Spiru Haret”, în Amfiteatrul ,,Pompiliu Marcea” care mi-a spus: „În anul 1982, când acad. Șerban Cioculescu împlinea 80 de ani Academia Română împreună cu Uniunea Scriitorilor din România l-au omagiat cu prilejul zilei de naștere la care, printre alții, a fost invitat şi a vorbit Pompiliu Marcea. Șerban Cioculescu la vremea respectivă îl considera cel mai mare critic literar al țării. L-am cunoscut foarte bine pe Pompilică, mi-a fost un apropiat, mi-a fost prieten și l-am apreciat foarte mult pentru ceea ce a făcut pentru cultura românească. Am admirat la el curajul, inteligența neobișnuită, vastele cunoștințe culturale ce insuflau o adevărată teamă colegilor de breaslă să abordeze anumite teme literare dacă nu erau foarte bine pregătiți. Pompilică s-a implicat foarte mult în readucerea la catedră a lui Șerban Cioculescu, care fusese dat afară de comuniști, datorită convingerilor sale. La fel a făcut și cu Vladimir Streinu, după ce acesta a ieșit din închisoarea politică, ba chiar l-a recomandat pentru funcția de director al Editurii Univers, funcție pe care și el o deținuse. Referitor la moartea lui Pompilică, nu pot să-ți spun decât că, am fost chemat de N. Ceaușescu împreună cu Petre Enache și ne-a spus să găsim un scriitor care să dea o replică la articolul apărut în revista rusească „Literaturnaia Gazeta”. Am invitat, pe rând mai mulți scriitori, dar nu dau nume, că îmi este frică și acum, care au spus că nu cunosc cazul, că sunt bolnavi etc. Numai Pompilică a spus că știe despre ce este vorba și poate da un răspuns argumentat, ferm, pe măsura atacului lansat în articolul apărut în revista rusească. Replica a fost dată în revista „România literară”. Despre moartea lui pot să spun doar că, „a fost omorât”. Unchiul meu ne-a spus la acea vreme de întâlnirea lui cu șeful statului și cu cei doi înalți demnitari. S-a bucurat că în memoria lui Pompiliu Marcea i s-a dat denumirea amfiteatrului și a fost montată o placă memorială.
Pompiliu Marcea a intervenit și în sprijinul lui Eugen Simion prin anul 1975, când acesta era în atenția celor de la ,,centru” pentru a-l ancheta în privința unei cărți.
* În anul 2015 am participat la Festivalul Național de Folk și Baladă „Poarta Sărutului”, ce s-a desfășurat la Teatrul de Vară din Târgu-Jiu unde a fost prezent, făcând parte din juriu, și domnul George Stanca ziarist și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Spre sfârșitul programului s-a pus o ploaie torențială și ne-am adăpostit unii pe scenă, alții prin birouri. Întâmplarea a făcut ca eu să stau în preajma lui George Stanca. În discuțiile purtate, m-am prezentat și am spus că sunt nepotul lui Pompiliu Marcea. Atunci l-am întrebat ,,Ce s-a auzit, ce se știa la vremea respectivă în tagma scriitorilor despre moartea tragică a unchiului meu?”. După trecerea a 30 de ani de la moartea scriitorului acesta mi-a răspuns surprinzător de repede, imediat, fără să stea să se gândească o clipă „l-a omorât KGB-ul”.
* În revista săptămânală „Flacăra” lui Adrian Păunescu, Anul XIX, Nr. 41-42 (919-920), 1-7 noiembrie 2019, apare interviul ,,Proeminențe ale timpului istoric individual” luat de ziaristul oltean Dan Lupescu domnului Dumitru Popescu – Dumnezeu, fost Secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, Rector al Academiei ,,Ștefan Gheorghiu”, care îi pune următoarea întrebare:
„- Ce știți despre moartea subită a lui Petre Enache, în ajunul sau în ziua întâi a Congresului Culturii?
– Din câte știu, Petre Enache s-a sinucis, secționându-și beregata cu briciul de bărbierit. Petre Enache suferea de o afecțiune nevrotică avansată, agravată după asasinarea lui Pompiliu Marcea, criticul ce dăduse replică fulminantului atac al revistei Literaturnaia Gazeta la adresa trilogiei mele Pumnul și Palma. Omul se simțea prins în vizorul unor servicii secrete și susținea chiar că este agresat. Pe acest fond, orice zguduire, într-o funcție supusă și așa șocurilor, avea repercusiuni disproporționate”. Familia, neamurile, prietenii etc. nu au putut fi induse în eroare la vremea respectivă privind dispariția tragică a scriitorului. Iată că cea mai credibilă dovadă, dacă mai era cazul, a adevărului decesului de care familia a fost sigură din primele momente, se confirmă , vine după aproape 35 de ani și de la un fost demnitar cu o funcție politică deținută la cel mai înalt nivel în statul român, la vremea respectivă, adevărul ieșind la suprafață ca uleiul deasupra apei. În perioada anilor 1995-2020, vreme de 25 de ani au avut loc o serie de manifestări culturale dedicate prof. univ. dr. Pompiliu Marcea, critic și istoric literar, scriitor și publicist, personalitate proeminentă a literelor românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea, organizate de instituțiile județene, locale și familia scriitorului. Numele reputatului profesor universitar Pompiliu Marcea, critic și istoric literar a fost acordat, în respectul și amintirea sa, pe perioada unui sfert de secol pentru:
* Fundația Culturală „Pompiliu Marcea”, 1995.
* Cetățean de Onoare Post-mortem al Comunei Scoarța, 1995.
* Căminul Cultural „Pompiliu Marcea” din Scoarța – Gorj, 1995.
* Biblioteca Comunală „Pompiliu Marcea” din Scoarța – Gorj, 1995.
* Simpozionul Cultural anual „Pompiliu Marcea”, Târgu-Jiu, Scoarța și Colibași, 1995.
* Revista culturală „Pompiliu Marcea”, 1995.
* Placă memorială la Casa părintească din Colibași – Scoarța, 1995.
* Amfiteatru „Pompiliu Marcea”, Colegiul Național „Spiru Haret”, Târgu-Jiu, 1995.
* Placă memorială la Colegiul Național „Spiru Haret” din Târgu-Jiu, 1995.
* Școala Gimnazială „ Pompiliu Marcea” din Tg-Jiu, 1998.
* Cartea „Pompiliu Marcea sau despre vocația muceniciei literelor românești”, 1998.
* Strada „Pompiliu Marcea” din municipiul Tg-Jiu, 2013.
* Cetățean de Onoare Post-mortem al Municipiului Târgu-Jiu, 2014.
* Bustul „Pompiliu Marcea” la Școala Gimnazială „Pompiliu Marcea” din Târgu-Jiu, donat de Fundația Culturală ce-i poartă numele, 2014.
* Concurs școlar județean anual ,,Pompiliu Marcea – Între oglinzile timpului”, dotat cu diplome și premii în bani, finanțat de Consiliul Județean Gorj și Fundația Culturală „Pompiliu Marcea”, 2017.
* Stea pe Aleea Celebrităților din municipiul Tg –Jiu, 2018.
* Cartea „POMPILIU MARCEA – 90 de ani de la naștere”, 2018.
* Revista omagiala ,,P. Marcea”, 2018.
* Cruce de pomenire – Cimitirul Muzeu-Măceșu, Tg-Cărbunești, 2019.
* Pompiliu Marcea – Un dicționar al scriitorilor români contemporani – Volumul IX- ediția a II-a revizuită – Editura TipoMoldova, Iași, 2020.
* Revista – carte „Ceașca de cafea” – minilunar cultural, literar, artistic, 2020.
* Cetățean de Onoare Post-mortem al orașului Tg-Cărbunești, 2020.
* Revista „Pompiliu Marcea”, anual.
* Diplome și premii „Pompiliu Marcea”, anuale pentru creații literare.
* Bust din bronz ,,Pompiliu Marcea”, 2020.
Bustul din bronz a fost finalizat la 27 martie 2020, zi în care s-au împlinit 35 de ani de la moartea scriitorului.Bustul a fost finanțat de Obștea Moșnenilor Colibășeni, obștea satului său natal împreună cu Fundația Culturală ,,Pompiliu Marcea” și urmează să fie amplasat în fața instituțiilor de cultură ce-i poartă numele Căminul Cultural și Biblioteca Comunală din Scoarța, construcții care se află într-un amplu proces de reabilitare și modernizare realizat de Compania Națională de Investiții din România în baza contractului de execuție nr. 418/19.08.2020 încheiat cu firma Lexsercon 2010 SRL din județul Gorj. Termenul de finalizare este 12 luni de la începerea lucrărilor, conform autorizației de construire nr. 13 din 17.09.2020 eliberată de Consiliul Județean Gorj. Festivitatea de dezvelire a bustului se va face la o dată ulterioară, după finalizarea lucrărilor când voi reveni cu noi amănunte. Pompiliu Marcea, dacă trupește nu mai este printre noi, el va rămâne veșnic prin ceea ce a făcut pentru țara noastră, pentru cultura și învățământul românesc, prin ceea ce a scris și în felul acesta trebuie să îi purtăm respect și instituțiile locale județene să-l omagieze anual, așa cum se cuvine!Obiectivele menționate mai sus, realizate în memoria unchiului nostru, au urmărit ca numele său, să dăinuie din veac în veac, pentru ca generațiile viitoare să cunoască activitatea, opera și personalitatea acestuia. Fără falsă modestie putem spune, că nume mari ale culturii naționale, prezente la manifestările culturale organizate de familia scriitorului pe parcursul ultimilor 25 de ani, ne-au felicitat și au apreciat eforturile noastre conjugate, depuse pentru cinstirea memoriei scriitorului, lucru pe care puțini au reușit să îl facă la nivel național pentru marii scriitori români.
În cei 25 de ani de activitate, Fundația Culturală ,,Pompiliu Marcea” și-a îndeplinit și depășit prin implicarea nepoților scriitorului Ion Marcea, Mircea Ganea și Constantin Ganea toate obiectivele cuprinse în statut cu o singură excepție: reeditarea operei scriitorului din motive de ordin financiar, deziderat pe care, totuși, nu îl vom abandona în măsura posibilităților financiare de care vom dispune. Profesorul și scriitorul Pompiliu Marcea, ilustru cărturar român, rămâne scriitorul gorjean, de rezonanță națională, ce și-a adus o contribuție deosebită la sporirea tezaurului culturii române, al literaturii și în mod deosebit al istoriei și criticii literare. Pompiliu Marcea este indiscutabil cea mai proeminentă personalitate literară, dată de Gorjul istoric literelor românești după cel Dde-al Doilea Război Mondial. Parafrazându-l pe Edgar Papu care spunea despre Tudor Vianu că este un ,,Sadoveanu al gândirii”, fără rezerve despre Pompiliu Marcea se poate spune că este un ,,Brâncuși al literelor românești”. Pot să afirm că suntem mândri de ceea ce am reușit să facem pentru cinstirea memoriei unchiului nostru, prof. univ. dr. Pompiliu Marcea, reputat critic și istoric literar, scriitor și publicist, lucruri care vor dăinui indiferent de vremuri, nu numai mental, ci și vizual pentru generațiile viitoare din veac în veac, îl fac nemuritor și îi păstrează vie memoria în aeternitate acestui mare Român și gorjean de excepție.
ION MARCEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here