Acesta a trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian Galeriu, de neam din cetatea Nicomidiei, din tată închinător la idoli, care, mai pe urmă, s-a făcut creştin, prin învăţăturile fiului său, şi din mamă, Evula, care credea în Hristos, iar, de la naştere, se numea Pandoleon, nume, care tălmăcit, însemnează: “Cel în toate puternic, ca un leu.” N-a avut parte multă vreme de povăţuire creştină a mamei sale, deoarece, curând, ea s-a mutat la cele veşnice.
Sub îndrumarea tatălui său, copilul a uitat repede învăţătura creştină a mamei sale şi a ajuns, ca şi tatăl său, închinător la idoli. La vârsta cuvenită, Pandoleon a fost trimis de tatăl său la şcolile vremii, unde a învăţat multă filozofie, iar, mai apoi, s-a făcut ucenic la un doctor, cu mare slavă, din cetate, Eufrosin cu numele, de la care a deprins cu temeinicie, meşteşugul tămăduirii bolilor, în vremea aceasta, Pandoleon a cunoscut şi pe bătrânul preot Ermolae, care a început a-i lumina mintea, învăţându-l credinţa în Hristos, iar meşteşugul duhovnicesc al tămăduirii în Domnul 1-a învăţat, rugându-se împreună cu dânsul. Deci, au înviat astfel un copil muşcat de viperă, care zăcea mort în drum. Drept aceea, Pandoleon a fost botezat de către bătrânul Ermolae, luând numele de Pantelimon, adică: “cel cu totul milostiv”, primind, totodată, şi, darul facerii de minuni, ca doctor iară de plată. Venind, deci, la el un orb, pe când şi tatăl său era de faţă, fericitul Pantelimon, cu puterea lui Hristos, 1-a făcut pe orb să vadă, aducând astfel şi pe tatăl său la dreapta credinţă. Iar mucenicia Sfântului Pantelimon de aci a venit, căci, întrebat fiind, cel ce fusese orb, la judecată, cine a fost pricina tămăduirii lui, acesta a răspuns: “Pantelimon, doctorul, m-a tămăduit, în numele lui Hristos, în care a spus că şi el crede.” Deci, îndată, împăratul a poruncit de i-a tăiat orbului capul, între timp, a fost adus şi Pantelimon la împărat şi, fiind întrebat, a răspuns, iară să se clatine din credinţa lui Hristos, nici la făgăduinţe, nici la înfricoşări. Drept aceea, a fost bătut cumplit şi ars cu făclii. Şi îl îmbărbăta pe el Domnul Hristos, arătându-Se lui sub chipul bătrânului Ermolae, încât i se părea, că împreună cu el, a intrat în clocotul plumbului topit, în care fusese aruncat Sfântul. De asemenea, şi din mare, după ce 1-au aruncat, a ieşit cu totul sănătos. A fost dat şi la fiare şi a rămas nevătămat de ele. A fost, în sfârşit, legat de o roată cu colţi de fier, aruncată, de la un loc înalt, în jos, la vale, ca să-1 sfâşie, dar roata s-a sfărâmat în bucăţi, iar Sfântul a rămas nevătămat. Deci, împăratul rămânând uimit, de toate aceste minuni, pe care le făcea Dumnezeu, pentru Sfântul Său, a zis către el: “Cine te-a învăţat să faci atâtea farmece?” Sfântul a răspuns: “Nu sunt farmece, ci dreapta credinţă creştinească, pe care am învăţat-o de la Sfântul Ermolae, preotul”. Şi, prinzând pe bătrânul Ermolae şi pe cei doi ucenici ai lui, Ermip şi Ermocrat, i-a chinuit cu multe răni şi, nevrând ei să se lepede de Hristos, i-a osândit la tăiere cu sabia. De asemenea, văzând împăratul că şi fericitul Pantelimon nu se pleacă, cu nici un chip, la păgânitatea lor, 1-a osândit, şi pe el, la moarte, tăindu-i-se capul cu sabia. Deci, după ce Sfanţul s-a rugat, şi-a întins grumazul, de bună voie, şi i-au tăiat capul. Şi a venit un glas de sus, întărind schimbarea numelui său în Pantelimon, ca o chemare vădită a Sfântului milostiv, ca să miluiască pe toţi cei ce aleargă la el cu credinţă, în nevoile lor.
Iconom stavrofor, Gheorghe Stoichin
Preot, Eleodor Stoichin
Biserica cu Hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, din incinta Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu, aduce spre închinare “Racla cu Sfintele Moaşte” ale Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon
Moaştele vor fi prezente în paraclisul spitalului în zilele de:
– Sâmbătă, 20 Octombrie 2012, orele 17.00 Vecernie şi Acatistul
– Duminică, 21 Octombrie 2012, Utrenia şi Sfânta Liturghie
– Luni, 22 Octombrie 2012, Acatistul Sfântului Pantelimon
– Marţi, 23 Octombrie 2012, Acatistul Sfântului Mucenic Pantelimon
