Prozodia religioasă creştin-ortodoxă a Dumitrei Groza vine, în literatura românească, pe un filon tradiţional temeinic înfipt în stilul lui Dosoftei pe axa Goga – Arghezi – Voiculescu – Isac – Crainic – Cotruş – Maniu – Cârstoiu.
Volumul masiv al Dumitrei Groza numără 381 de pagini şi este prefaţat de preotul Gheorghe Ionaşcu şi postfaţat de scriitorul Ion Elena. Este compartimentat în XII capitole întrucât douăsprezece sunt lunile anului şi se numeşte „O privire în Sinaxar”.
Evident că o asemenea întreprindere, de o substanţialitate dogmatică impresionantă, nu se îndepărtează prea mult de litera Sinaxarului căci îşi propune a-i fi complementară însă mai atractivă prin naraţiune şi prin fabulosul hagiografic.
Cât priveşte gratuitatea demersului datorat unei bune credincioase în cele sfinte, tocmai termenul enunţat de mine indică faţeta literarului, care survine la tot pasul involuntar – conform strălucitei teorii a lui Eugen Negrici.
Versificatoarea, cu o insistenţă benefică ivirii unor rime şi metafore ingenue, construieşte parabole pe care le reinterpretează hermeneutic şi poetic, încadrându-şi proiectul realizat minuţios într-un întreg emoţionant prin intensitatea trăirii şi interesant prin atotcuprinderea tematicorematică. Avem de-a face cu o forţă a iluziei binefăcătoare că prin credinţă, dar citind şi o asemenea carte sinaxarică, ne mântuim şi în final îl descoperim la finişul vieţii noastre pe Dumnezeu. În definitiv, fiecare „cânt” este traducerea lirică a unei poveşti, deci din punct de vedere transmodernist un asemenea ton îşi are plaja sa de aderenţi pioşi şi dornici de a coabita cu posibilitatea de a fi cândva, într-un rai imaginal, fericiţi şi nemuritori.
O asemenea apariţie editorială se adresează de-a dreptul sufletului deznădăjduit spre a-i arăta calea binelui, frumosului şi adevenirii că eternitatea e perspectivă deloc înşelătoare. Dimpotrivă, ne ajută să ne resituăm axiologic în irealul imediat al sacrului, acolo unde sălăşluiesc îngerii şi asigură ordinea arhanghelii, ajutaţi de mulţimea de sfinţi, care s-au jertfit ontologic în slujba omenirii, încât aceasta sî n-o ia razna pe varianta pierzaniei, căzând pradă Diavolului.
Cum afirmă şi Florentin Popescu [1] un asemenea viersuitor, mai ales de genul feminin, trebuie să aibă şi darul creaţiei liricoepice dar şi harul divin de a comunica cu Divinitatea… Mii de fire şi de căi nevăzute, cel mai adesea misterioase, îi leagă pe poeţii adevăraţi de Dumnezeire. Cred că şi poezia Dumitrei Groza e născută din singurătate şi după legi ce au scăpat şi vor scăpa mereu percepţiei comune.
Privind spre Sinaxar împărtăşim şi noi din lumina pe care Sfinţii au primit-o de la Cel ce este Lumina lumii prin excelenţă. Conţinutul acestor compoziţii de mii de versuri se adresează celor doritori să-şi însuşească duhul sfintelor învăţături creştine, virtuţii şi mai cu seamă modelele de viaţă creştin-ortodoxă.
Deschid cartea la întâmplare ca să mă conving încă o dată de talentul autoarei de a recurge dezinvoltă la verb, la portret, la descriere, la „desenarea” de tablouri de epocă, reinstituite pe înţelesul tuturor.
Aş menţiona in integrum ciclul „O privire în suflet” şi postfaţa lui Ion Elena din care aflăm că Dumitra Groza a fost creativă şi perseverentă în demersul didactic, distinsă dăscăliţă şi un foarte bun coleg de echipă, fiind de nenumărate ori „argintul viu” al grupurilor de învăţători constituite pentru aplicare unor proiecte şi programe educative în folosul elevilor Şcolii Gimnaziale „Pompiliu Marcea” din Târgu-Jiu. Prin această carte – concluzionează Ion Elena în postfaţă – Dumitra Groza îşi caută sinele, redescoperindu-se a fi dintre acei pământeni care au dăruit lumii lucruri aducătoare de energii pozitive, frumos modelatoare, într-o societate care se vrea a fi îngăduitoare, protectoare şi prosperă pentru toţi oamenii.
„Cartea Dumitrei Groza – citez – este un dar pentru semeni, prin lectura ei oamenii pot fi mai buni, altruişti şi puternici, animaţi de spirit civic generos, constructiv şi durabil.”
Bibliografie:
Florentin Popescu: Poezia română religioasă de la Dosoftei la Nichifor Crainic; Editura Minerva, BPT., Bucureşti, 1999
Dumitra Groza: O privire în Sinaxar; Editura Pim, Iaşi, 2021
Ion Popescu-Brădiceni
