Poetul şi prozatorul Ion Căpruciu, la vârsta senectuţii – 75 de ani !

157

La numai trei zile de la naşterea Poetului Naţional, pe 18 ianuarie, a văzut lumina zilei şi un poet drag inimii noastre – Ion Căpruciu. Care anul acesta, în 2015 a încherbat 75 de cotolani.

A debutat ca publicist în Steagul nostru, denumirea temporară a celui mai mare cotidian din Gorj a Gorjeanului de azi, pe când avea numai 15 ani. Încă din anii studenţiei sale la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, unde-a devenit psiholog, se plimba prin Copou admirând Teiul lui Eminescu şi Bojdeuca lui Ion Creangă. De prin acei ani s-a simţit atras de poezie, trimiţând plicuri întregi cu creaţii ale sale însuşi Redactorului Şef al României literare, generosul poet Geo Dumitrescu – autorul celebrului volum de poeme Libertatea de a trage cu puşca -, cel care ţinea cu maximă plăcere şi profesionalism rubrica Atelier literar. Unde a şi debutat.
Mai apoi, Ion Căpruciu a participat la concurs pentru debut editorial şi a reuşit să fie printre câştigători. Cum vremurile nu-i permiteau să-şi semneze propriile-i creaţii cu numele real, i s-a permis să fie poetul Constantin Dochianu. Care-a mai publicat înainte de 1989 şi un volum de poezie pentru copii la Editura Ion Creangă, avându-l ca redactor de carte pe poetul Geo Vasile, cu care ulterior a devenit prieten.
Revenit, după anul 1990, la numele adevărat, a publicat încă vreo cinci-şase volume de poezie şi unul de proză Amintiri din Casa Amintirilor, ceea ce l-a determinat pe unul dintre exegeţii săi Dumitru Dănău, care l-a tradus şi în limba germană, să-l considere într-un eseu critic drept Fenomenul Căpruciu.
Nu ne vom opri asupra tuturor volumelor de versuri, precum La Nord de Caii Sălbatici, mai recentul Aşteptând să înflorească magnolia, apărut la editura MĂIASTRA, Târgu Jiu, 2014. Mie plăcându-mi cel mai mult Edenul de acasă. În care se consacră ca un baladist de excepţie, din stirpea lui Marin Sorescu, cu ale sale două volume din la lilieci. Dealtfel, cu ani în urmă am şi susţinut că prin simţirea sa poetică, prin apropierea de firescul vieţii arhaice de odinioară, cu obiceiurile şi trăirile de pe la noi, Brădiceniul său natal ar putea deveni mai cunoscut şi deci mai celebru decât Bulzeştiul marinsorescian.
La cei 75 de ani ai săi, distinsul poet şi prozator Ion Căpruciu are în lucru noi volume de poeme şi balade, precum şi al doilea volum din Amintiri din Casa Aminitirilor. Primul fiind extraordinar de bine primit de cititori, cu toate că majoritatea povestirilor apăruseră în avanpremieră la Gorjeanul.
ION PREDOŞANU

Pastorală de Brădiceni

Într-o noapte stau cu dorul
singur se torcea fuiorul
lângă noi curgea izvorul
rostogolind vreo trei pietre
peste-o apă limpede
l-amândoi fiindu-ne sete
cum îi pădurii de verde

Un păstor trecea pe-îndelete
lângă turma lui de capre
pe un fluier doi pe doi
cânta hori de pe la noi
Un câine-încerca să latre

Vremea trecea pe-îndelete
şi-n Cioropei şi la Şetre
ba chiar şi în Mierlăriţa
oamenii-şi dădeau silinţa
să are să pună flori
şi fetele peţitori

Luna de pe cer să scape
de ea plutea peste ape

De speranţă şi de dor

Cât sper atâta exist
dreptul râde, stângu-i trist
dar bastonul mi-e de fag
ca să urc dealul cu drag
bate clopotul în dungă
calea mea e cale lungă
până unde vreau s-ajung
să trec peste de Parâng

Şi de-acolo trei muieri
Să le ţin toate-n plăceri
o sută de primăveri

Moştenirea

Cum îşi lasă plugul brazda
moştenire
bietul tata
Cartea Sfântă, o Psaltire
mi-a lăsat-o de citire
şi încă securea şi barda
şi un sfredel
să cioplesc în lumea asta
câte-s colţuri la inel
mai rotundă a fi roata
şi mai iute ca săgeata
să-mping cercul
unde melcul
trece înaintea lui Petru
ION CĂPRUCIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here