Cu acest an, 2025, poetul Florian Saioc continuă să creeze, infatigabil şi artistic, în cel de al nouăsprezecelea lustru al existenţei lui longevive, ilustrând prin alt volum de versuri intitulat revelaţii -eu sunt dovada vie a Existenţei Lui, un salt novator şi original, la Editura Măiastra anului 2024, spre altitudinea evlavioasă şi intelectuală a Lirei.
Revelaţiile lui poetice devin preponderent poeme confesive, complexe şi profunde, tranzitiv-reflexive, cu inedite conotaţii sociologice, politice, morale, filosofice, religioase şi artistice.
Egal cu sine, cultivând cu tenacitate și persistent talent poezia, de-a lungul şi de-a latul celor vreo trei sferturi de veac, două din a doua jumătate a secolului XX, al treilea, de la începutul secolului XXI, din mileniul III, poetul Florian Saioc trebuie să fie situat în compania scriitorilor care, prin naştere, constituie o veritabilă pleiadă a generosului deceniu, al patrulea, 1930-1940, din secolul XX. Aceşti scriitori nu pot fi ignoraţi, din nici o istorie literară, ca fiind reprezentativi și fundamentali pentru orice viziune panoramică asupra literaturii române.
Aşadar, Florian Saioc este un poet inspirat de revelaţii sociale, politice, morale, religioase, programatice şi artistice, mai puţin de contemplaţiile egocentriste, descoperitor şi revelator al acestor stări lirice, extrovertite în stilul lui inconfundabil, ca artist al Cuvântului primordial, rostit cu devoţiune lirică, din Sfânta Scriptură. Întreaga lui creaţie în versuri irevizuibile, se constituie prin prelungita şi infinita lui vocaţie a confesiunii ardente, a semenului distinct, fără orgoliu, ca exponent al oamenilor de pe spaţiul naţional şi de pe întreaga planetă ultragiată de forţele diabolice ale Răului. Poezia lui Florian Saioc are uneori reminiscenţe revigorate ale mesianismului național, dar irumpe din acest spaţiu restrictiv, prin vibraţii şi conotaţii metafizice şi religioase universale. Patosul profund al confesiunii lirice, congruent modalităţii auctoriale par lui meme, încât poemele lui Florian Saioc nu au grandilocvenţa discursivă şi nici excesul de ermetism livresc.
Poetul Florian Saioc nu poate fi taxat în mod critic nici ca iconodul, nici ca iconoclast. El nu pendulează, arghezian, între credinţă şi tăgadă, privitoare la existenţa lui Dumnezeu. Pentru el această Existenţă rămâne indubitabilă, ca o certitudine a omului de pe pământ, fiind dovada vie a Existenţei Lui. Să nu deducem, eronat, că-l elevăm pe Florian Saioc deasupra lui Tudor Arghezi, Marele Alpha, potrivit metaforei superlative a lui Al. George.
Florian Saioc a rămas fidel crezului poetic din creaţia sa postbelică şi postdecembristă, vizând satiric şi pamfletar vicisitudinile lumii din ultimii şaptezeci şi cinci de ani. El s-a afirmat şi s-a impus într-un mod consecvent și exemplar în Dulcele Târg al Gorjului. Se poate afirma concluzia, după paradigma programatică eminesciană Numai poetul, că Florian Saioc şi-a acordat constant lira pentru a sugera un mesaj şi un stil poetic, ancorate în toate aspiraţiile, bucuriile şi suferinţele neamului nostru sub comunism şi în tranziţie.
El impune un stil liric militant, patriotic şi mesianic, de rezonanţă naţională şi universală. Alte direcţii ale creaţiei sale lirice sunt date de poemele cu fior metafizic şi religios, ca şi de cele axate pe teme şi motive erotice. Florian Saioc continuă astfel, la împlinirea vârstei de nouăzeci şi patru de ani, remarcabila sa operă poetică, la nivel județean și național.
La mulţi ani, cu cărți inedite, Domnule Florian Saioc !
Ion Trancău
