Inspiraţie după expoziţia SACRU ŞI PROFAN, deschisă ieri la Galeriile Municipale de Artă Târgu Jiu. Lucrările repruduse aparţin pictorului Petru Birău (Ion Predoşanu)
La intrarea într-un sat şi
la ieşire – Ce gând? Ce imbold?! Ce fel de a vedea?! – un trecător prin viaţă (poate chiar fiu al acelei aşezări) a ridicat o cruce de lemn, încrustând pe ea un poem:
Poemul de pe cruce, am gândit
Poemul de pe cruce, mi-a spus prietenul căruia i-am trimis fotografia
între un viscol şi altul, am trecut pe lângă acea cruce şi
eu, rătăcitor pe drumurile unei ţări în descompunere,
ducând în suflet, ca pe o cruce, nepăsarea oamenilor, îndepărtarea lor de ceilalţi, trăitori în alte case decât casa lor:
îndepărtându-ne de cei străini, care nu ne sunt tată şi mamă, fraţi şi surori, copii şi nepoţi, ne îndepărtăm de Dumnezeu
cu o zi înainte nu aş fi putut trece pe acel drum de munte
şi-n clipa când am ajuns „la cruce” a început viscolul
în ce direcţie să o iau?
Înapoi, fără să-mi închid lucrarea începută fără un motiv anume?
Înainte, sub viscol, pe un drum necunoscut?
eram un prun în prag de primăvară, când abia mijesc mugurii florilor
şi iarna se abătuse fără de veste asupra mea
citeam cuvintele acelea poticnite, simple, izvorâte din inima unui trecător prin viaţă (poate chiar fiu al acelui sat) viscolea şi
prin perdeaua fulgilor de zăpadă ce-mi biciuiau faţa îi citeam sufletul,
poemul de dincolo de cruce
ne separau sute de kilometri, poate că cel care a încrustat poemul nu mai trăia, dar eram acolo, un singur trup: cuvintele acelea poticnite, simple scrijelite în lemn, sortite şi ele să dăinuie cât va dăinui trupul de lemn al crucii
am trimis fotografia prietenului – pictor – şi
mi-a trimis curând, în chip de icoană, pictată de el
sufletul – al meu, al lui, al satului, al ţării…
sufletul-poem al acelui trăitor – încă întru credinţă – ce înălţase cruce
şi am văzut abia acum lucrarea lui:
o cruce – nepăsarea oamenilor, îndepărtarea lor de ceilalţi, trăitori în alte case decât casa lor: îndepărtându-ne de cei străini, care nu ne sunt tată şi mamă, fraţi şi surori, copii şi nepoţi, ne îndepărtăm de Dumnezeu
ne-am întâlnit pe o cruce ridicată
la margine de drum, i-am scris şi
prietenul a revenit asupra lucrării, adăugând – urme palide în cărbune – dureri culese de mine pe drumuri de ţară, răni…
durerile lui
ne-am întâlnit pe o cruce
Notă: Am reprodus – a doua imagine – o cruce aflată la intrarea în satul Izvoarele Sucevei (o alta, asemănătoare, se poate vedea în Obcina Brodinei, pe culme, înainte de a coborî către Brodina); pictura este realizată de Petru Birău de la Cimpa
Iftimie Nesfântu
