Plopşoru, comună europeană

752

poza 3Comuna Plopşoru este situată în partea central-sudică a judeţului Gorj, pe dealurile de tranziţie dintre Subcarpaţi şi podişul Getic, pe partea stângă a râului Jiu. Teritoriul administrativ comunal se învecinează la nord cu comuna Bâlteni, la sud cu comunele Brăneşti şi Ioneşti, la est cu oraşul Ţicleni şi comuna Aninoasa şi la vest cu oraşul Turceni şi cu comuna Urdari.

Suprafaţa teritoriului administrativ al comunei Plopşoru este de 8002 ha, fiind unul din cele mai mari teritorii comunale ale judeţului Gorj. În componenţa comunei intră 11 sate, a căror populaţie totală este de 6.703 locuitori. Satul de centru este Văleni, iar celelalte sate sunt: Piscuri, Deleni, Olari, Plopşoru, Sărdăneşti, Izvoarele, Ceplea, Broşteni, Cursaru, Broştenii de Sus. Satele sunt aşezate de-a lungul drumului european 79 pe o lungime de 23 km, cu excepţia localităţilor Piscuri poza 2şi Deleni, situate de-a lungul drumului comunal 48 pe o lungime de 6,5 km. Comuna Plopşoru este situată la o distanţă de 50 km de municipiul Târgu-Jiu, reşedinţa judeţului Gorj. Comuna are legături uşoare cu centre urbane ce au influenţă complexă asupra ei şi anume : oraşul Rovinari – poza 435 km, oraşul Ţicleni – 15 km, oraşul Turceni – 10 km şi oraşul Filiaşi din judeţul Dolj – 25 km. Teritoriul comunei este străbătut pe direcţia nord-sud de traseul de cale ferată Filiaşi – Plopşoru – Târgu Jiu (care asigură transportul de călători şi de marfă ). Locuitorii comunei Plopşoru sunt oameni harnici si muncitori, ocupaţia acestora fiind îndreptată spre minerit, agricultură, creşterea animalelor precum şi alte activităţi înrudite cu acestea. Resursele din subsolul comunei Plopşoru cuprind de la zăcăminte de ţiţei, la cărbune şi gaze naturale. Ca roci de construcţie menţionăm: argile, luturi argiloase, balast, aflate în diferite perimetre din aria satelor Olari, Plopşoru, Sărdaneşti, Deleni, Piscuri, Valeni, Izvoarele, Ceplea, Broşteni, Cursaru, Broşteni de Sus. Celelalte resurse naturale sunt reprezentate prin bogăţia apelor de suprafaţă, pădurile, păşunile şi fâneţele naturale. Satul Piscuri este atestat documentar în anul 1601. Într-un răvaş de jurători, din 11 iunie 1625, al lui Berivoe din Brăneşti, în pricina unor datorii, printre jurători este şi „din Piscuri, Grozav”. Începând cu anul 1750 numărul locuitorilor satului a crescut aceştia migrând din Transilvania de sub stăpânirea austro-ungară. În satul Strâmba-Jiu, Biserica veche cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, este atestată ca existând din anul 1870, când a fost cumpărată de credincioşii din sat împreună cu primarul Bălă Lădaru de la meşterii tâmplari din satul Piscuri, având o formă constructivă identică cu Biserica Sf.Paraschiva din lemn, existentă azi în satul Piscuri. De la 1871, până în anul 1900, în curtea ei a fost cimitir, fiind de fapt delimitat din anul 1864. Între anii 1906-1910 satul Piscuri aparţinea de comuna Piscurile conform evidenţei din Primăria Comunei Plopşoru de care aparţine satul Piscuri, din anul 1968.

M.P.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here