Trăim într-o lume care se rostogolește cu iuțeala Internetului. Globalizarea a adus cu sine o manipulare agresivă a unor segmente importante din societate, manipulare care a vandalizat apoi conștiința a milioane de oameni. Din dorința de fi plăcuți adepților totali ai globalizării, de aproape trei decenii, în comunitatea noastră națională s-a solidificat magma neîncrederii în valorile ancestrale. S-a tot vorbit în anii ’90 de ruperea noastră de Europa, ca și când am fi trăit izolați într-o vale îngustă din Himalaia. Și seduși de această grosolană manipulare, cu gândul doar de a place Europei, în care noi am fost dintotdeauna, am scăpat atenției vigilența, sub ochii noștri furându-ni-se economia națională, tradițiile, cultura conviețuirii în comunități bine așezate. Ceea ce se credea odinioară că, în fizionomia comunităților, există daturi de neschimbat, axiomatice, venite din istoria noastră milenară, azi constatăm cu îngrijorare că tocmai acestea sunt supuse agresivității unora dintre concetățenii noștri și de cei de pe alte meleaguri. Supuse unui adevărat atac, tradițiile pier cu aceeași repeziciune, locul lor în asigurarea perenității comunităților umane fiind luat de alți piloni, cei mai mulți dintre ei străini spiritualității românești. Fiii satelor noastre(nu din vina lor!) rătăcesc pe alte coordonate geografice, ingurgitând valorile străine sinelui național, uitând prea repede legăturile care i-au făcut pe înaintași să se simtă bine la ei acasă. Reîntoarcerea la acea ordine naturală, care caracteriza societatea noastră în ansamblu, satul, în particular, devine din ce în ce mai mult o preocupare constantă a multor specialiști în studii de istorie socială, a oamenilor de certă cultură, a oamenilor onești de toate profesiile, precum și a decidenților contemporani. Fiindu-mi străine sofismele de orice fel, din perspectiva omului trăitor onest în societate, deprins a respecta legile acesteia, dar atent și la derapajele ivite, voi încerca să mă alătur acelor conștiințe neadormite care vor să reîntoarcă satul românesc la ordinea sa naturală, adică la valorile culturale și spirituale care ne-au format ca popor, care ne-au statornicit pe acest tărâm de paradis. Cum este și firesc am să încep acest demers cu lumea satului meu natal, aflat pe frumoasa vale a Jilțului Mic, în comuna Negomir. De la început, aș vrea să mărturisesc că de câteva decenii încerc să-i aflu întreaga istorie, detectând cu migală elementele care-i definesc fizionomia. Rădăcinile fiindu-mi adânc înfipte în solul comunei Negomir, strădania socotesc că nu-mi va fi atât de istovitoare, dar, cu siguranță, atât de folositoare liniștii conștiinței mele.
Cu câteva zile înainte de sărbătoarea creștinească a Buneivestiri, am fost coparticipant la unul dintre proiectele de suflet inițiate de trăitorii de azi de pe acest meleag românesc. Aderând total la inițiativa Patriarhiei Române de revitalizare a constantelor spiritului creștinesc din comunitățile sătești, în anul omagial al satului românesc, dedicat în aceeași măsură și celor care au dat și dau consistență perenității(preoților, învățătorilor, aleșilor vrednici ai comunităților), în satul Raci, preotul Cristian Salavat a desfășurat Concursul Național Catehetic ,,Hristos-sufletului satului meu” într-o deplină înțelegere a nevoii de revitalizare a ordinii naturale ce l-a caracterizat dintotdeauna.Adaptându-l nevoii de revitalizare a satelor de pe Valea Jilțului Mic, proiectul realizat de preotul Cristian Salavat și colaboratorii săi a fost denumit ,,Trecut, prezent și viitor în satele negomirene”. Alături i-au fost, tot într-o normalitate din ce în ce mai evidentă în comuna Negomir, primarul actual al localității, economistul Tudor Oiță, directorul coordonator Dumitru Ungureanu, învățătorii și educatoarele de la Școala Gimnazială Raci.
Fiind invitat, ca fiu al satului și ca realizator al lucrării monografice a acestei comune, am avut din nou satisfacția întâlnirii cu elementele de perenitate ale acestei comunități sătești. Această etapă a concursului s-a desfășurat în două locații, în biserica satului Raci și în sala căminului cultural din același sat. Cu primarul și cadrele didactice alături, elevii și invitații au fost primiți în sfântul lăcaș de cult, unde preotul Cristian Salavat le-a vorbit despre acest proiect de suflet, urmat apoi de miruire și închinare la sfintele icoane.Pledoaria sa pentru înfrumusețarea omului, care nu se poate face fără a-l avea permanent cu sine pe Hristos, a fost ziditoare pentru cei prezenți. Nu a existat murmur, decât de uimire în interiorul fiecăruia dintre participanți. Emoționant a fost următorul moment al concursului-slujba de pomenire a eroilor neamului ținută în fața monumentului dedicat acestora. În finalul ceremoniei, din partea primarului și a consiliului local au fost depuse coroane de flori.
În sala căminului cultural, sub directa coordonare a cadrelor didactice și a preotului, primarul localității, directorul unității școlare și autorul acestor rânduri au adus un omagiu de suflet înaintașilor, care au făcut și fac cinste satului românesc(eroii căzuți pe câmpurile de luptă pentru idealul național, învățătorii și preoții destoinici, oamenii muncitori și onești din toate vremurile). Foarte bine au fost primite, de cei prezenți în sală, omagiile aduse de către elevi unor personalități de ieri și de azi ale satului(învățători, preoți, primari etc).Emoționant a fost omagiul adus învățătorului Ion Luican, care, pe lângă rodnica activitate la catedră, a pus bazele formației de muzică populară ,,Izvorașul”, acesta ducând faima tradițiilor din localitate în toate colțurile țării și în multe țări din Europa. De asemenea, elevii au readus memoriei marea personalitate a preotului Constantin Răceanu. Ca un angajament de suflet și ca semn al respectului față de funcția în care a fost investit de către cetățeni, primarul Tudor Oiță a promis tinerei asistențe că va lucra cu râvnă, cu vrednicie, la realizarea Centrului Cultural și a muzeului localității, proiecte bine primite de participanții la această manifestare de suflet.
La etapa concursului pe Protoieria Târgu-Jiu-Sud, organizată de parohia Strâmba-Jiu, unde au participat opt grupuri, sub coordonarea Protoiereului Ionel Cîmpeanu, grupul reprezentând parohia Raci a obținut locul al doilea, calificându-se pentru etapa eparhială de la Craiova. Ca om al școlii, am fost puternic impresionat de colaborarea strânsă dintre preotul paroh și oamenii școlii. De aceea am să-i și menționez pe cei care s-au implicat total în reușita acțiunii: Ungureanu Dumitru, directorul școlii, Melania Luican, Oana Flaimoc, Elena Țogoe, Atena-Andreea Țogoe, Salavat Sorinela și Constantin Belgiu. Un gând frumos, de admirație și apreciere, se îndreaptă către Nicolae Tudorescu, instructorul actual al formației ,,Izvorașul”. Biruind în mine și gândul de gazetar, am vrut să cunosc și părerea unor săteni despre acest efort de a asigura perenitatea satului românesc. Cum inginerul Petre Țogoe a participat la toate momentele descrise anterior, am purtat apoi o discuție colocvială cu acesta. M-a uimit vigoarea cu care rememora viața satului de odinioară, sugerându-le organizatorilor continuarea acestor strădanii, satul românesc având în el atuurile perenității:,,Timpurile s-au schimbat, deși mulți tineri hoinăresc pe alte meleaguri, totuși, pentru cei rămași, asigurarea condițiilor moderne de viață(canalizare, apă potabilă, instituții de cultură, școală performantă etc) este un act de vrednice de care trebuie să dea dovadă cei care, pentru un timp, răspund de destinele localității. Să fie făcute acele investiții care îi fac pe oameni atașați locului”. Ca un om al cetății, a indicat un proiect de suflet- ridicarea unui nou cămin cultural în centru civic Raci, care să corespundă dorințelor de azi ale tinerilor. Primarul și cei de față au împărtășit pe deplin această propunere. Ascendența noastră pe o treaptă superioară a civilizației universale nu poate avea loc decât păstrând patrimoniul nostru cultural național, din care nu poate lipsi cultura populară, țărănească, parte din ea folclorică sau orală. Aici, la Negomir, satul este sub asaltul modernității, precum și al întoarcerii la tradiții. Despre dialogul modern și tradițional vom vorbi în partea a doua a acestui itinerar pe Valea Jilțului Mic, tovarăș de drum fiindu-ne, cum este și firesc, gospodarul pus de cetățeni să le împlinească voința lor de perenitate.
(va continua)
Prof.dr.Dumitru Cauc