E minunat să crezi, este înălţător şi eliberator să fii convins că binele şi plurala ta şi a tuturor libertate depinde de tine şi de toţi, de activitatea ta neostoită din sfera creaţiei de valori materiale şi spirituale. Cerşitul este umilitor şi impropriu ambiţiilor nobile ale OMULUI. Propăşirea poartă demnitatea neatârnării şi nu jugul privilegiilor de aiurea.
Ca să nu cerşim, trebuie să muncim pentru astăzi şi pentru mâine, să muncim pentru a fi demni şi liberi. Pe această traiectorie a onoarei, demnităţii şi libertăţii aşez eu relaţiile României cu NATO, Uniunea Europeană ori SUA. Să nu ne lăsăm demolaţi socio-economic, spiritual şi moral. Fondul Monetar Internaţional, cel care ne-a împrumutat cu 13 miliarde de euro, ne-a obligat să privim în faţă neiertătorul adevăr: suntem cu un picior în prăpastie, dacă acceptăm ideea că incapacitatea de plată a unei ţări este conexă unei adânci prăpastii. Degeaba s-au strofocat ageamii farsori ai coaliţiei să ţină ascunse veştile „rău mirositoare”!
Pe şeful misiunii de evaluare, Jeffrey Franks, îl lasă rece turbulenţele electorale carpato-danubiano-pontice. El ştie una şi bună: România are de plătit rata lunară la bancă, iar el trebuie să se asigure că avem de unde achita datoria până la ultimul eurocent.
Suntem copleşiţi de cea mai hidoasă veste cu putinţă, despre care ar trebui să ştim doar după alegerile din toamnă: din banii de la FMI vor fi plătite pensiile şi salariile din sistemul public. Să nu credeţi că este cea mai stupidă veste! Cea mai alarmantă veste este cea care ne înştiinţează că a doua tranşă care va veni de la „cucernicul fond”, de 1,9 miliarde de euro ajunge pentru o lună, o singură lună. Asta pentru că bugetofagii noştri, al căror număr se ridică la 1,4 milioane consumă, în medie, spre un miliard de euro. Un miliard şi 200 de mii de euro sunt necesari asistenţei sociale. Actuale şi non-perisabile sunt vorbele poetului: „Munţii noştri aur poartă / Noi cerşim din poartă-n poartă”.
Optimiştii se pot consola cu promisiunea lui Traian Băsescu şi a ministrului Vasile Blaga că vor fi dirijaţi bani şi spre investiţii. Ştim că guvernul Ţâşti-Bâşti a fost decretat „guvernul investiţiilor”. Dacă le vedeţi, daţi-ne şi nouă de veste, că s-ar putea să ni se fi înţeţoşat privirea şi mintea! Am îngurgitat şi această falsă gogoaşă. Luăm plasă zi de zi! La noi minciuna umblă goală, întorcând posteriorul adevărului şi binelui. „Păziţi-vă ca de para focului de tot ce înseamnă neadevăr, atât în teorie, cât şi în practică”. (S. Mehedinţi). Or fi fost făcute investiţii, nu zic ba, însă cred că a fost vorba de petreceri câmpeneşti, de spoturi pe CNN, banere de zeci de metri pătraţi, puse pe toate clădirile construite pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, de bani pentru diurne şi autoturisme de lux pentru cei care îi laudă pe „ordonatorii de credite”, de merţane şi poşetuţe. Obedienţii au în plan o investiţie pentru statuia europarlamentarei EBA! Pentru „succesuri” pledez penru „mărimea naturală”, să se vadă şi bikini şi topless-ul, însoţită de Ridzi şi Leana Udrea. Dacă vreţi să contemplaţi investiţiile gigantice în infrastructură, forţaţi-vă memoria ca să vedeţi promisiunile din campania pentru uninominale.
Acum, la sfârşit de august, Bulă, cel dezorientat, ar glăsui că mai rău de-atât nu se poate! Eu zic, însă, că e mai benefic să fim optimişti, dar din aceia bine informaţi, non-obedienţi, adică pesimişti. Se poate şi mai rău şi, din păcate, va fi şi mai rău. Românii trăiesc procesul pierderii locurilor de muncă, bine ori prost plătite. Românii vor rămâne fără proprietăţile luate pe credit, vor încasa din ce în ce mai greu pensiile, vor strânge tot mai mult cureaua. Crima organizată şi neorganizată, pruncuciderea, violenţa fără scrupule, analfabetismul, imoralitatea, abandonul valorilor religioase şi spirituale, în ansamblu se vor dezlănţui la scară abominabilă. Trăim răul nebuniei politice. Este tot mai fisurată certitudinea zilei de mâine. Pentru a fi complet coşmarul, ne va chinui zeci de ani stresanta idee că avem de plătit, noi cu toţii, datoria statului român către FMI şi Comisia Europeană. În plan socio-economic, financiar, spiritual, moral, axiologic şi deontologic luăm startul pe poteci abrupte, ucigaşe chiar.
Ce ştiam în primăvară, când, şmecheri cum ne place să credem că suntem, ne împrumutăm cu 20 miliarde de euro? Sondajele ne spun că zecile de miliarde vor fi depozitate la Banca Centrală, pentru a nu perturba stabilitatea leu-euro. Ştiam atunci că banii luaţi cu împrumut sunt intangibili şi că vor rămâne în „buzunarul” BNR, cu rolul de plasă de siguranţă. Am avut parte de o plasă mare de tot, identică, evident, cu cea mai sfruntată minciună. Siguranţa este absentă, minciuna, plasa este evidentă.”Minciuna, orice fel de minciună, e o mişelie”. (Al. Valhuţă). Deşănţată impostură!!
Prof. univ. Dr. Grigore DRONDOE
