Plante medicinale din Farmacia Domnului – Urzica vie reîmprospătează sângele

1511

Denumire ştiinţifică: Urtica dioica.
Denumiri populare: urzică de pădure, urzică creaţă.
Prezentare. În general, urzica este o plantă erbacee perenă, din familia urticaceelor. Atât tulpina, cât şi frunzele sunt acoperite cu perişori urticanţi, a căror atingere poate provoca băşicarea pielii şi mâncărimi. Creşte în tufe, iar unele tulpini ajung chiar până la 1 metru înălţime. La maturitate, după înflorire, tulpina urzicii este fibroasă. Urzica vie se întâlneşte pe terenurile virane mai puţin expuse la soare, la marginea pădurilor, prin gardurile dintre gospodării, în locurile părăsite joase şi umede, pe locuri de case dezafectate şi stâne dezafectate. Când este foarte tânără şi plină de sucuri, urzica are valoare alimentară şi se mănâncă mai ales în postul Paştelui. Sigur că nu-i de neglijat nici valoarea ei ca aliment, dar mai importantă este valoarea medicinală.
În uz medicinal se folosesc frunzele culese şi rădăcinile. Din frunze şi rădăcini se prepară infuzie, dar şi decoct, sirop, suc proaspăt, loţiune tonică şi piure de urzici. Pentru consumul alimentar, frunzele se recoltează primăvara devreme, când nu au ajuns la deplină maturitate. Pentru a obţine preparate farmaceutice, se recomandă recoltarea frunzelor ceva mai târziu, începând cu sfârşitul lunii mai. Ca să preveniţi urzicarea, recoltarea frunzelor se va face cu mâna înfăşurată într-o cârpă sau mănuşă groasă. Uscarea se face la umbră, în straturi subţiri, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite şi bine ventilate (poduri, verande, balcoane). După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon, pungi de hârtie, cutii de carton sau saci de rafie. Recoltarea rădăcinilor se face primăvara devreme sau toamna târziu. Uscarea se face la fel ca în cazul frunzelor.
Substanţele active importante: un grup de vitamine (B12, C, E, B2, K), ulei esenţial, ulei gras provitamina A, siliciu, săruri de calciu, magneziu, fier, acid galic şi acid formic, mucilagii, lecitină. Perişorii urticanţi conţin histamină, acetilcolină, dar şi o substanţă ce determină contracţia muşchilor netezi. Se zice că urzicăturile ar fi provocate de amestecul de acetilcolină şi histamină. Seminţele de urzică conţin în plus, faţă de frunze şi de rădăcini, vitamina E şi fitohormoni. Urzica vie este o plantă celebrată pe larg în Antichitate. Un botanist grec, Phanias a scris o carte întreagă în cinstea ei, iar părintele plantelor medicinale, Hieronymus, a pus urzica în fruntea Dicţionarului său cu leacuri verzi.
Întrebuinţări. Urzica e apreciată drept o plantă medicinală excepţională. Are proprietăţi diuretice, astringente, antiseptice, depurative, emoliente, expectorante, hemostatice, tonice, revitalizante, detoxifiante, antidiareice, vitaminizante, hipoglicemiante, cicatrizante declorurante, antitusive, dar şi hrănitoare. Într-un tablou al afecţiunilor în care urzica are aplicaţii terapeutice sunt cuprinse nu mai puţin de 20 de denumiri, fapt mai rar întâlnit printre plantele medicinale. Acesta e şi motivul pentru care urzica trece drept una dintre cele mai complete plante medicinale. O descoperire importantă este aceea privind rolul urzicii în stimularea creşterii părului, adică în revigorarea podoabei capilare. Cu suc de frunze proaspete de urzică vie se poate face o detoxifiere majoră a organismului, prin reîmprospătarea sângelui şi curăţarea lui de toxine. Urzica impulsionează activitatea ficatului, precum şi pe cea a tractului gastro-intestinal. Preparatele din urzică se folosesc în dizenterie, reumatism, litiază renală, gută, bronşite, hemoroizi, hemoragii interne, hemoragii uterine, tulburări digestive, avitaminoze, diabet zaharat răni greu vindecabile, ulcer varicos, supuraţii, obezitate, eczeme rebele, psoriazis, seboree, mătreaţă, precum şi în cura depurativă şi revitalizantă de primăvară. Ca aliment, urzica este un element hrănitor de mare ajutor în refacerea organismului slăbit după ieşirea din iarnă. Mai sunt şi alte afecţiuni în care urzica are un rol benefic notabil: diabetul, afecţiunile hepatice şi biliare, deranjamentele stomacale şi intestinale, inflamarea căilor respiratorii.
Contraindicaţii: nu are.
ION PREDOŞANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here