Denumirea ştiinţifică: Hypericum perforatum, iar cea populară este de pojarniţă.
Prezentare. Se cunosc vorbe din vechime care afirmă despre sunătoare că nu este o simplă plantă medicinală, ci una cu proprietăţi magice. Nu întâmplător, însăşi denumirea ei – sanatoria -, care vine din latină, înseamnă vindecătoare.
E o plantă erbacee perenă, înaltă de 0,20-1m, cu tulpină aeriană cilindrică, având două muchii laterale şi numeroase ramuri sterile dezvoltate la axilele frunzelor. Frunzele sunt ovale sau eliptice, pe margini şi pe faţă cu puncte negre. Privite în transparenţă, frunzele par perforate. Florile sunt numeroase şi au cinci petale galbene şi ele cu punctuleţe negre (glande) şi cu stamine numeroase. Aria de răspândire este începând de la câmpie şi până în zona montană sperioară, fiind foarte abundentă în zonele deluroase.
Substanţele active importante. Se spune că sunătoarea este o adevărată farmacie. Au fost identificaţi peste 15 compuşi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, galactoza, hiperina, hipericina, uleiul volatil.
Întrebuinţări. Medicina populară foloseşte sunătoarea (pojarniţa) în tratament privind astmul, tensiunea, sciatica, rănile, deranjamentele stomacale şi intestinale, contra viermilor intestinali.
Infuzia de sunătoare acţionează ca antiseptic, cicatrizant, antiinflamator hepatic şi intestinal, antibiotic, antidiareic, revigorant şi remineralizant. Sunătoarea are efecte benefice în bolile de ficat, în hepatite cronice, precum şi în hepatitele evolutive, în dischinezii biliare şi colecistite, având un rol în stimularea celulei hepatice. Intern – sunătoarea e un bandaj bun, dar şi un reechilibrant, în ulcere, gastrite, enterite. Extern, cu sunătoarea se fac aplicaţii terapeutice în cazuri de arsuri, răni, inflamaţii bucale.
Cu preparat de sunătoare se tratează şi podoaba capilară, pentru întărirea firului de păr şi a rădăcinii de păr. Mai nou, sunătoarea se utilizează şi în tratamente asupra tenului, fiind un regulator şi un fortifiant al acestuia.
Mod de preparare şi administrare. Intern se foloseşte infuzia preparată din două linguriţe la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi. Infuzia concentrată se face din două linguri de plantă la o cană cu apă clocotită; se iau câte 2 linguri după mesele principale. În prezent există mai multe preparate standardizate, pe bază de sunătoare.
Aşa, de pildă, la Baia Mare, există firma HYPERICUM S.R.L., a doamnei Maria Pop, care şi-a luat numele de la denumirea latinească a sunătoarei. Printre alte preparate de succes, HYPERTUM se foloseşte la tratamentul cancerului, eu însumi obţinând bune rezultate şi cu el la cancere de piele. Firma produce şi Ceai Antitumoral, la pliculeţe, care are un puternic rol antioxidant.
Extern: 2 linguri de plantă la o cană cu apă. Se recomandă şi uleiul de sunătoare preparat după un procedeu special, la fel unguentele.
ION PREDOŞANU
