Denumirea ştiinţifică: Mentha piperita.
Denumiri populare: Izmă de leac, mentă, mintă, mintă de grădină.
Prezentare. Este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale din Farmacia Domnului, menta fiind o plantă erbacee perenă, ce aparţine familiei labiatelor; are stoloni şi rizom. Creşte înaltă până la cel mult un metru şi e puternic ramificată. Tulpina este verde şi în patru muchii, uneori, însă, are o culoare roşietic-violetă. Frunzele sunt opuse, alungite şi au un miros specific, frecate între degete, foarte plăcut, de mentol. Izma bună înfloreşte din luna iunie şi până-n septembrie, florile fiind roşii-violete.
Speciile, hibrizii şi varietăţile de mentă nu păot fi confundate, întrucât provin exclusiv din culturi. Pentru infuzii se recoltează numai frunzele, în mai multe etape, începând de la apariţia primelor flori. Se cultivă şi în scopuri industriale pentru obţinerea uleiului volatile, caz în care se recoltează întreaga plantă, la vremea când 15-20% dintre plante sunt în starea de înflorire.
Substanţele active importante sunt: mentol liber, mentonă, acetat şi valeriană de metal, compuşi antibiotic, hipericină, substanţe minerale.
Întrebuinţări sau recomandări. Datorită componentelor din uleiul esenţial şi prin prezenţa celorlalte substanţe active din plantă, menta favorizează digestia, fiind uşor analgezică şi carminativă (eliminarea gazelor). Mentolul şi mentona, precum şi alţi compuşi specifici, au o puternică acţiune antiseptică, mai ales asupra sistemului gastro-intestinal. Notabile sunt şi efectele antidiareice, antiemetice, antispastice, sudorifice, diuretice. Unii compuşi ai izmei bune sunt astringenţi. Uleiul volatil are acţiune bacteriostatică, expectorantă, de regularizare a activităţii bilei şi de combatere a colicilor hepatici.
Luat ca infuzie (ceai), izma contribuie şi la revigorarea sistemului nervos, punând, în acelaşi timp, sângele în mişcare.
Izma bună este apreciată a fi unul dintre cele mai eficiente – şi la îndemâna tuturor – remedii pentru durerile gastro-intestinale şi indigestii. Practic, se poate spune că izma reface climatul gastro-intestinal, aducându-l la starea normală. Preparatele din izmă se pot utiliza şi extern, recomandate fiind băile cu infuzie. Băile cu infuzie de mentă contribuie la crearea unei stări de calm, de relaxare, alungând urmările stresului de peste zi sau acumulat într-o săptămână. Băile cu infuzie de izmă acţionează şi asupra reumatismului şi a urticariei.
O altă specie de izmă cultivată este izma creaţă (Mentha crispa). Această specie de izmă, cu frunzele dinţate şi creţe, are aceleaşi utilizări ca şi izma bună. În plus, izma creaţă are o mare căutare nu numai ca plantă medicinală, ci şi în industria farmaceutică, a cosmeticeloir şi în industria alimentară.
Mod de preparare şi administrare. Ca infuzie, ceaiul se prepară dintr-o lingură plină ras la o cană cu apă clocotită. Se beau maximum două căni de ceai pe zi, în mai multe etape. Menta bună mai intră şi în compoziţia a numeroase ceaiuri medicinale.
Contraindicaţii. Nu se foloseşte în constipaţia cronică. Când conţinutul de ulei volatil, în special mentol, este foarte mare, poate da naştere la dureri abdominal, greaţă, vărsături, rigiditate muscular. Toate aceste stări nu apar dacă se respectă dozele indicate la Modul de preparare şi administrare.
ION PREDOŞANU
