Prezentare. E o plantă erbacee anuală, legumicolă, care se dezvoltă sub forma unei tulpini târâtoare-agăţătoare, datorită unor cârcei subţiri ce se încovrigă după suportul din lemn ramificat sau mai nou pe plase din mase pastice turnate în patrat. Este acoperită de perişori aspri. Frunzele sunt mari, dar mult mai mici decât ale dovleacului ori infinit mai mici decât ale dovlecelului, fiind uşor cordiforme, dar cu vârful ascuţit. Florile sunt galbene precum ale dovleacului şi se aseamănă, întrucâtva, cu o stea.
Cea mai indicată formă pentru aplicaţii medicinale este sucul de castravete. Seminţele, vrejurile şi cârceii de castravete au, de asemenea, proprietăţi medicinale, pentru terapii preparându-se ca decoct.
Substanţele active importante sunt: Vitaminele A, B, şi C, săruri de calciu, fier, fosfor, potasiu, azotaţi, carotene, mucilagii, sulf şi siliciu.
Întrebuinţări. Castravetele se foloseşte la salată, în combinasţie cu roşiile şi ceapa. Preparatele pe bază de castravete au importante utilizări în cosmetice. Este deja arhicunoscut faptul că preparatele din castravete sunt folosite în remedierea unor afecţiuni dermatologice, ca de exemplu în cazul tenurilor afectate de alte preparate cosmetic industriale, de poluare sau de stress în diverse inflamaţii ale pielii, în pecingine ori în combaterea ridurilor.
Tot în acest registru cosmetic, e bine de ştiut faptul că preparatele şi extractele din castravete contribuie la fortificarea părului şi a unghiilor. Castravetele are importante proprietăţi depurative recunoscute, fiind folosit atât intern, cât şi extern, cu puternice acţiuni de curăţire şi detoxifiere. Ca depurative este indicat în tratarea gutei. Ca diuretic, castravetele se foloseşte în afecţiuni renale, mai ales în combaterea formării calculilor renali.
Fierţi, castraveţii bandajează şi vindecă iritaţiile intestinale şi spasmele abdominale. Fie crud sau pus la borcane pentru consumul peste iarnă, castravetele contribuie chiar la stabilizarea funcţionării inimii şi a aparatului circulator.
ION PREDOŞANU
