PROLOG
1. UNII fac legi pentru a dobândi glorie:
– să-i iertăm.
2. ALŢII fac legi pentru a avea aur:
– să-i dispreţuim.
3. LEGIUITORUL oamenilor a spus adevărul numai de dragul de a spune:
– să-i cercetăm cuvântul scris.
4. Această carte e rodul muncii unei vieţi. Nu înseamnă prea mult viaţa unui om, când e vorba de o carte ce va sluji pildă întregii omeniri,
5. Această carte nu e destinată celor ce trec, ci generaţiilor ce vor veni.
Legiuitorului oamenilor îi trebuie suflete neprihănite, minţi tinere care să se lase marcate de pecetea adevărului şi să-i păstreze urma.
Istoria îl aşează pe Pitagora printre cei mai vechi filozofi legislatori.
Legile lui Pitagora au fost considerate SACRE la CROTUNA (oraş din vechea Italie) şi în toate oraşele din Grecia Magnum.
Conducătorii diferitelor republici au venit să ia lecţii de la Pitagora.
Regimul politic al lui Pitagora a creat nişte discipoli legislatori excelenţi.
Pitagora poseda într-un mod strălucit arta civică şi politică sau ştiinţa legilor şi îndatoririlor către societate.
Fără a atenţiona cititorul, vor trebui deosebite legile SECRETE sau sacre, de cele locale sau temporare; însă toate au întrebuinţarea lor.
XEMPLIFICĂM PRIN CÂTEVA DIN CELE 3506 DE LEGI ALE LUI PITAGORA
1. Legiuitorule! Nu lăsă oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile.
25. Legea să pedepsească prin FAPTĂ numai FAPTELE. Ea nu trebuie să se lase înrâurite nici de vorbe, nici de îscrisuri ori de gândurile vinovatului
125. Magistratule! Fii asemenea unui vas fără toarte: astfel oamenii nu vor şti de unde să te apuce.
138. Magistratule! Nu-i lăsa păianjenului timpul să-şi întindă pânza pe cartea legii.
153. Magistraţi! Nu daţi voie poporului şi copiilor să se obişnuiască să poarte arme.
167. Cinsteşte-i pe cei morţi, ferindu-te să te aşezi pe morminte; te-ai fi aşezat pe culcuşul lor dacă ar fi fost adormiţi?
205. Celui ce se ocupă de sănătatea publică! Să nu dai voie să se folosească grăsimea de om pentru fabricarea medicamentelor.
222. Un copil nu va fi sărutat pe gură decât de către mama sa.
249. Ca să poţi duce trupul îmbătrânit, nu cere cârje decât de la copacul pe care l-ai sădit tu însuţi în tinereţe.
274. Dacă nu ai mai multe pofte decât nevoi, eşti un înţelept.
284. Viaţa este o răscruce. Tinere, ai grijă să nu te înşeli când îţi alegi calea: căci una este calea binelui, iar cealaltă a răului.
329. Să nu te plângi de scurtimea vieţii: Oamenii ce mor prea târziu sunt mai mulţi decât cei ce mor mai devreme.
344. Legiuitorule! Teme-te că nu-ţi vei atinge ţinuta dacă te laşi pe mâna poporului, în loc să cobori tu până la el, mai bine ridică-l până la tine.
480. Femei din Crotona! Nu vorbiţi mai tare decât soţii voştri; femela greierului tace când masculul începe să cânte.
1353. Fii cumpătat ca să poţi fi înţelept; cine se hrăneşte bine, zămisleşte bine; Cine mănâncă prea mult, nu însămânţează cum se cuvine câmpul căsătoriei. Desfrânarea este fiica ospăţului.
1354. Mai bine lipseşte-te de căsătorie toată viaţa, decât să dai soţiei tale rămăşiţe de iubire.
2374. Copilăria este vârsta slăbiciunii şi stârneşte milă. Tinereţea este vârsta puterii trupeşti şi a greşelilor. Bătrâneţea este vârsta neputinţei şi, deci, a regretelor. Slăbiciunea, puterea şi neputinţa sunt materialele din care e plăsmuită viaţa omului. Mila, Greşeala şi neputinţa sunt urmările. Fii filozof: Nu merită să trăieşti pe pământ decât pentru a fi filosof.
Ultima lege
Tată al unei familii! Stârpeşte zâzania (neghina) de pe pământurile tale şi luxul din casă; una nu lasă să înflorească grâul, iar cealaltă stă în calea bunelor obiceiuri. Luxul şi neghina sunt două plante care fac mari stricăciuni; cea mai vătămătoare este luxul.
G-ral (r) C. Ispas
