Piscoieni pe cărările destinului: Eugen Stăicuţ, Mihai Chişamera

259

Din acest ciclu prezentăm, cu emoţie şi recunoştiinţă, contribuţia unor oameni deosebiţi la propăşirea României, la afirmarea ei în lume, gorjeni născuţi şi şcolarizaţi, ciclul primar şi gimnazial, în satul Piscoiu, comuna Stejari.

Cunoscut în Piscoiu sub numele Dorel Golumbeanu, s-a născut la 19 septembrie 1947 şi este fiul lui Costantin şi Ioana Golumbeanu. Din anul 1966, poartă numele bunicului după mamă, “Stăicuţ”. După absolvirea a şapte clase, în anul 1961, la Şcoala Generală din Piscoiu, a urmat cursurile Liceului Nr. 1 din Craiova, azi Colegiul Naţional “Carol I”, apoi cursurile Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, Universitatea Politehnica Bucureşti. După absolvirea facultăţii, în anul 1971, a fost repartizat la Institutul de Cercetări în Informatică – ICI Bucureşti, unde lucrează şi în prezent având funcţia de Cercetător ştiinţific principal, gradul I şi şef serviciu administrare domenii “ro”. În perioada 1973-1976, efectuează un stagiu de specializare la Universitatea Kyoto din Japonia în domeniul reţelelor de comunicaţii pentru calculatoare, domeniu în care a lucrat timp de patru decenii, după întoarcerea în ţară. În anul 1982, obţine titlul de “doctor inginer” la Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea de Automatică. În cadrul ICI Bucureşti, efectuează lucrări, atât în domeniul cercetărilor fundamentale, cât şi aplicative, obţinând premiul “Traian Vuia”, acordat de Academia Română, în anul 1984, pentru lucrarea “RENOD/RENAC – reţeaua nodală de transmitere a datelor şi reţeaua naţională de calculatoare”. Având o bogată experienţă în domeniul reţelelor de comunicaţii pentru calculatoare, în anul 1982, realizează prima conexiune permanentă la Internet din România, dezvoltând serviciul de email (poştă electronică) şi servicii de acces la baze de date pentru cercetare, Eugen Stăicuţ fiind unul din inginerii care au adus internetul în România. Reţeaua RNC dezvoltată pentru institutele de cercetare şi universităţi din ţară obţine premiul “Gheorghe Cartianu” acordat de Academia Română în anul 1994. Cercetătorul Eugen Stăicuţ participă activ la Seminarul CEENet, Asociaţia de reţele de cercetare din Europa Centrală şi de Est, organizat de NATO la Zagreb, Croaţia, în anul 2002, şi la întâlnirea anuală a ICANN (forul de coordonare Internet la nivel mondial) din Rio de Janeiro, Brazilia, 2003. Articolele “Oamenii care au pus România pe internet”, publicat de Răzvan Priţulescu în ziarul “Adevărul” din 18 august 2011 şi “Netul românesc, la 18 ani: De la viteza melcului, la conexiunea viitorului”, publicat de Dan Arsenie în “Evenimenul Zilei” din 13 noiembrie 2010, sintetizează contribuţia piscoianului Eugen Stăicuţ la introducerea Internetului în România, la recunoaşterea internaţională a potenţialului şi rezultatelor cercetătorilor români în acest domeniu. Profesorul doctor inginer Mihai Chişamera s-a născut la 7 noiembrie 1945, în localitatea Piscoiu, comuna Stejari, judeţul Gorj.
1952 – 1956 – Şcoala Primară la Piscoiu, cu învăţătorii Constantin Bălă, Ion Sanda şi Stelică Hurezeanu.
1957 – 1959 – Şcoala Elementară la Târgu Logreşti, cu profesorii Croitoru, Berlescu, Valeria (Bălă) Popescu, Elena Budulan etc.
1959 – 1962 – Şcoala Profesională de Ucenici Constructori la Brăila-mecanic de utilaje.
1962 – 1966 – mecanic pe şantier + Liceul Seral Brăila.
1966 – 1971 – student la Facultatea de Metalurgie, Institutul Politehnic Bucureşti – inginer metalurg, specialitatea Turnarea Metalelor.
1971 – 1976 – inginer proiectant-Fabrica de ventilatoare Bucureşti.
1976 – 1995 – cadru didactic (asistent, şef de lucrări, conferenţiar) la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria materialelor, Universitatea Politehnică Bucureşti.
1995 – 2011 – profesor universitar la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria materialelor, Departamentul de Procesarea Materialelor şi Ecometalurgie, Universitatea Politehnică Bucureşti;
1988 – doctor inginer în domeniul Ştiinţa Materialelor.
1995 – 2011, conducător de doctorat.
2011 – pensionat; continuă activitatea didactică şi de cercetare pe bază de contract la Universitatea Politehnică Bucureşti ca profesor emerit.
În decursul a peste 35 de ani de activitate în cadrul Departamentului de Procesarea Materialelor şi Ecometalurgie a fost creată o adevărată şcoală ştiinţifică în domeniul fontelor turnate unde şi-au elaborat lucrările de licenţă, disertaţie şi doctorat peste 150 de studenţi. Rezultatele activităţii de cercetare ale profesorului Mihai Chişamera, în domeniul fontelor, s-au concretizat în publicarea a peste150 lucrări ştiinţifice (80 în străinătate) din care 18 lucrări publicate în reviste cotate ISI (Ris), 6 lucrări publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice internaţionale cotate ISI Proceedings,16 lucrări au reprezentat România la Congresele Mondiale de Turnătorie, în perioada 1978-2011( Franţa, Spania, China, India, Coreea de Sud etc.), 12 lucrări au fost prezentate la ultimele 7 simpozioane internaţionale privind Metalurgia Fizică a Fontei (Japonia, SUA, Egipt, Spania etc.), 20 lucrări au fost prezentate la Congresele şi conferinţele American Foundry Society(AFS) şi Ductile Iron Society (DIS), SUA, 13 lucrări (cursuri, monografii) publicate la diverse edituri, inclusiv Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Şi prin profesorul din Piscoiu, Mihai Chişamera, care posedă 30 de Brevete de Invenţii în domeniul fontelor, şcoala românească în domeniul fontelor este apreciată pe plan intern şi internaţional prin numărul mare de contracte de cercetare ale acestuia cu beneficiari interni şi externi (peste 10 ani de cercetare pe bază de contract cu firma ELKEM din Norvegia), numărul mare de preluări şi citări în reviste internaţionale de prestigiu, două premii pentru cea mai bună lucrare la congresul american de turnătorie (AFS) şi un premiu la Congresul mondial de turnătorie de la Budapesta (1999), lucrări invitate la diverse conferinţe, participare în comisii internaţionale de jurizare a tezelor de doctorat, premiul “Aurel Vlaicu” al Academiei Române pentru merite în activitatea de cercetare etc. Sunt recunoscute în acest sens contribuţii în elucidarea unor aspecte legate de efectul elementelor reziduale asupra mecanismului germinării şi compactizării grafitului în fonte, elaborarea unui model de germinare a grafitului în fontele cenuşii, studiul solidificării fontelor prin tehnica analizei simultane a curbelor de răcire şi de contracţie, elaborarea unor sisteme de modificatori eficienţi pentru tratarea fontelor de înaltă performanţă, caracterizarea complexă a structurii şi proprietăţilor fontelor. Eugen Stăicuţ şi Mihai Chişamera, două nume de oameni de ştiinţă, născuţi pe meleaguri piscoiene, prin întreaga lor activitate ştiinţifică, didactică, sunt un exemplu care probează, că satul românesc, în special cel gorjenesc, este pepiniera unor oameni deosebiţi, cu un suflet ales, şi va dăinui datorită acestora pentru că, aşa cum zicea odată scriitorul şi filozoful Lucian Blaga “Veşnicia s-a născut la sat”.
Profesor, Gheorghe Sinescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here