Dimineaţă devreme, la o plăcintă cu urdă dulce şi stafide, urmată de o cafea mică şi grea. Prietenii mei, scriitorii marcanţi ai Gorjului, României şi Europei cel puţin, discută veşti-poveşti din lumea lor.
Îl evocă pe un critic literar de mare talent X, mare valoare în tinereţea lui, şi bine fac. Revine, ca un leit motiv aserţiunea „Da, dar de când a venit din America, nu mai e ce-a fost”. Apoi, unul dintre ei face precizarea că „Ioane, tu nu ştii. Bea zilnic!” Iar eu, de acolo, sar cu replica: „Păi, nu America-i de vină!” „Excelent, zice Laurian, ăsta-i un titlu bun!”
Abia mai apoi, am ajuns, cu toţii, să ne dăm seama că, poate şi de aici, s-a născut ideea Cercului de la Târgu-Jiu. Un fel de centru al lumii gorjeneşti. De cultură, civilizaţie gorjenească, românească şi universală. În fond, marile idei pot apare şi pornind de la o banală cafea, stropită cu apă plată.
Iar faptul că şi lui Zeus i se-ntâmplă chestii din astea, cu „Axa Bucureşti-Londra-Washington”, ori cu „Marea Neagră lac rusesc!” poate avea alte rădăcini decât prin America. În fond, whiskyul nu-i american. Învinovăţim degeaba săraca Americă!
Ion PREDOŞANU
