1.Cărturarul, scriitorul, universitarul, cercetătorul Ion Mocioi oferă generației sale și generațiilor ce vor urma un nou volum ce poartă titlul de mai sus. Ca și cu prilejurile altor lucrări realizate de-a lungul vieții, Ion Mocioi își circumscrie opera sub dezideratul restituirilor, adică al redării către publicul interesat a creațiilor unor autori mai puțin cunoscuți, dar de o valoare incontestabilă. În acest mod a procedat Academia Română, după 1990, cu ce au lăsat posterității iluștri gânditori și făuritori de frumos – printre care și Constantin Rădulescu-Motru – ținuți o vreme „la index”. Lăudabile pentru domnul Ion Mocioi rămân și de această dată minuțiozitatea abordării textului, precizia interpretării materialului descris ori ilustrat, așa încât cititorul să înțeleagă că Iosif Keber nu a fost doar un pictor bisericesc, cum s-a susținut mult timp, ci un artist complet și complex, cu trăiri umane puternice. Atragem luarea-aminte că parcurgerea celor peste 1200 de pagini ale cărții antrenează nu numai simțul văzului, necesar pentru citit și privit, ci și resorturile sufletești ale ființei puse în fața situației – dificile și plăcute – de a recepta și a percepe tâlcurile mărturisirilor și imaginilor.
2.Nu ne propunem să facem un rezumat al lucrării (cartea nu se poate povesti); vom face câteva referiri la structura acesteia și la unele semnificații ce pot fi desprinse din lectură.
Cuvântul înainte este semnat de reputatul estetician Grigore Zmeu, gorjean de origine, cu care Ion Mocioi și însuși Iosif Keber au avut strânse relații de colaborare. Vom reține aprecierea teoreticianului, conform căreia „Goia spunea odată că pictorii gândesc în culori, în toate împrejurările vieții lor”, pentru că „… există artiști ale căror preocupări sunt cu neputința de despărțit de existența lor cotidiană”. Și mai departe: „Iosif Keber se încadrează în categoria celor dotați cu un reflex continuu, el făcând din preocupările artistice elementul fundamental al vieții sale”. Îmbinând repere biografice și autobiografice cu care luăm contact, aflăm date interesante și inedite despre Iosif Keber; el s-a născut la Târgu-Jiu, în anul 1897, a excelat în studii superioare de specialitate, la București, după școlile pre-superioare urmate în urbea de pe Jiul de sus. Aici a avut profesori eminenți, printre care pe renumitul dascăl Ștefan Bobancu, iar la Școala Națională de Belle-Arte din Capitală, pe Storck, Paciurea, Gerota, și pe alții – adevărate genii ale picturii și sculpturii. Așa cum precizează Ion Mocioi, „După Brâncuși, este primul artist care reușește să frecventeze cursurile Școlii de arte frumoase din București, absolvindu-le cu rezultate deosebite”.
Etapele devenirii lui Keber ca gorjean sunt impresionante, având la temelie o genealogie destul de rar întâlnită, străbunicii săi au venit în Ardeal, pe la 1734, tocmai din Austria, stabilindu-se definitiv la Turnișor, ca apoi, bunicii să vină la Târgu-Jiu. Mutările au printre explicații posibilele și frecventele persecuții și confruntări dintre protestanți catolici. (În cartea domnului Ion Mocioi întâlnim și motivațiile transformării numelui din Köber, Köeber, și în Keber. Mama artistului a fost româncă și se numea Ana, iar soția sa era Natalia, născută Popescu).
3.Iosif Keber, o personalitate impunătoare, a trăit o viață dăruită artei. Adăugăm că, în egală măsură, ea a fost dăruită Gorjului și gorjenilor, locurilor și oamenilor de pe aici, cărora le-a acordat întreaga iubire. Cimitirul din Sisești, de la marginea municipiului, în strada Petrești, păstrează osemintele înaintașilor și altora de-ai săi.
Caracterizat printr-o modestie rară, și receptiv la înnoirile artei europene a vremii, pictorul a lucrat în tăcere, fără emfază, așteptând să fie descoperit de către critica de specialitate, ceea ce s-a întâmplat în jurul vârstei de 30 ani, când a „îndrăznit să participe la expoziții de grup sau personale. A încântat de la început. Mai târziu a luat pulsul real al contextului artistic, a învățat de la unii, a învățat pe alții, a făcut vizite de documentare în cetăți ale artei, care erau Parisul sau Münchenul, a continuat să studieze, căutând drumul desăvârșirii. Printr-un efort remarcabil, scriitorul Ion Mocioi enumeră atent toate participările la manifestările expoziționale ale pictorului, care sunt însoțite de ilustrații emoționante. Cred că doritorii de frumos ar putea reproduce, la scară potrivită, exemplare reprezentative spre a împodobi săli de clasă, biblioteci, locuințe etc. Întocmai ca alți contemporani, Keber a întrebuințat toate instrumentele și modalitățile artei plastice printre care – creionul, cărbunele, penița cu tuș, tempera, acuarele ș.a, care l-au sprijinit în asigurarea varietății operei.
În legătură cu opera lui Iosif Keber, reținem aprecierea pe deplin pertinentă a domnului Mocioi, potrivit căreia „alături de Brâncuși și de urmașii lui, face din Târgu-Jiu un centru artistic al plasticii secolului al XX – lea”. Axându-se mai întâi pe peisaje, a ajuns la portrete (inclusiv autoportrete), la gravuri, natură moartă de o excepțională diversitate, dar a fost mereu și înainte de toate „un sentimental în fața naturii”. E de subliniat că, drept confirmare a iubirii pentru oamenii și meleagurile Gorjului, nenumărate creații se referă la acestea. Este vorba despre surprinderea anotimpurilor, a amurgului și răsăritului, a vârstelor, a îndeletnicirilor localinicilor, a caselor, cu specificul lor, a râurilor, pajiștilor sau animalelor. Ca om complex, Keber a activat în asociații și organizații profesionale, a realizat lucrări pentru reviste, ziare, cărți, și-a exprimat opiniile și credințele, a manifestat atitudine față de realități ale vieții. (Să nu omitem: la un moment dat, a renunțat la religia protestantă și a aderat la cea ortodoxă).
4.Despre pictura monumentală a lui Iosif Keber, spuneam mai înainte că artistul gorjean a fost cunoscut mai ales ca … pictor bisericesc, pentru că, așa cum arată Ion Mocioi, „înafară de activitatea din fața șevaletului, a trudit ca pictor decorator de monumente cultice, cu remarcabil simț al decorativului și cu excepțională pregătire științifică în domeniu. Bineînțeles, nu a lucrat la întâmplare: Patriarhii României Iustinian și Iustin, pe baza testelor aplicate riguros, i-au eliberat autorizații de pictori bisericesc, măiestria sa regăsindu-se în lăcașuri de pe tot cuprinsul țării. Însăși biserica de pe Eroilor din Târgu-Jiu, mult apreciată de Constantin Brâncuși în anii 1937-1938, încorporează munca și talentul lui Keber. La pictura bisericească, se adaugă icoanele lui Iosif Keber, multe dintre ele fiind păstrate în Muzeul de Artă de la Târgu-Jiu și în Muzeul memorial Iosif Keber. Altele se află în biserici ortodoxe din România, precum și din Berlin, Ierusalim și, probabil în alte locuri. Totodată, se adaugă ilustrațiile la Sfânta Evanghelie.
Deosebit de interesantă este Cronologia picturii monumentale a lui Keber, începută în 1923 și desfășurată toată viața, aproape pe întreg meleagul românesc. Ca de obicei, autorul cărții, Ion Mocioi, pune tot sufletul pentru a-l prezenta pe artist în lumina evenimentelor evanghelice, biblice, pe care le-a înfățișat, ca și când ar face parte din ansamblul de împrejurări nemijlocit al nașterii creștinismului.
5.Confirmare a spiritului profund ce l-a definit, Keber ne-a lăsat cugetări pline de învățăminte și puncte de vedere tonice, fortifiante, despre existență, reflectată în alte componente ale artei, în afara picturii propriu-zise. În Addenda vom găsi proiecte de calendar, de mobilier, versuri. Unele din acestea au fost publicate în Gazeta Gorjului, la inițiativa și sub îngrijirea poetului Ion Popescu. Încercările lui Keber fuseseră lăudate de Șerban Cioculescu în Ramuri– Craiova, nr. 9, 15 septembrie 1984. Iată câteva mostre care indică talentul lui Iosif Keber în privința creației poetice:
-„Cerul e o mare-nchisă / căreia nu-i vezi adâncul / pe când mare-i cer închis / căruia îi dai de vârf”; (Dialectică)
-„A fost o strângere de mână / și o-ntrebare prea subtilă/ Ce-n ochii tăi va să rămână/ imaculată albă filă”; (Amintire)
-„De veacuri străjuie Carpații/ Albastră să ne fie zarea/ Să ne iubim de-a pururi frații/ se leagă Dunărea și marea”. (Rost legendar)
Domnul Ion Mocioi formulează valoroasa informație că undeva – pe mâini bune – se află un manuscris al versurilor lui Iosif Keber.
El se va întruchipa cândva, într-un volum pe care îl așteptăm cu cel mai mare interes.
Ar fi fost necesar, cu siguranță, ca rândurile de față să cuprindă mai multe referiri la autorul volumului, profesorul Ion Mocioi.
N-a fost să fie. Îi spunem, totuși, LA MULȚI ANI, cu prilejul sărbătoririi zilei de naștere! Și ca bonus, o meditație a lui Iosif Keber: „Mi-e dragă viața și aș dori să mă bucur măcar o zi metamorfozat în floare, de lumina soarelui și să-mi desfac petalele în evantai”.
Nicolae Brânzan
P.S. În una din filele volumului despre care vorbim, Ion Mocioi redă o Notă testamentară semnată de renumitul artist. Spicuim: „ … va dispune de soarta bunurilor mele materiale (și religioase) domnul Doctor Ion Mocioi …”. Este vorba de casă, carnete cecuri – pentru înmormântare, amenajarea locuinței etc.
Toate bunurile au fost donate de către domnul Ion Mocioi statului român. De precizat: dorințele și indicațiile pictorului au fost și sunt puse în aplicare.
N.B.
