1.Reprezentant de frunte al corpului ofiţeresc gorjean, col. ŞERBAN LEOVEANU, doljean de origine, îndeplinise, pe rând, importante funcţii pe linie de comandă, de la comandant de pluton în Bat. 3 / Reg. 26 Rovine – Craiova la comandant al Regimentului 7 Artilerie Grea (1936), apoi, comandant al Regimentului 18 Gorj. Din studiul dosarului personal aflat la Arhivele Armatei Române din Centrul de Documentare Piteşti – Argeş, rezultă că ofiţerul Şerban Leoveanu s-a născut la 18 septembrie 1889, ca fiu al lui Grigore şi Luxiţa.
După absolvirea Liceului Carol din Craiova, se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti (1.XI.1910), pe care o absolvă cu rezultate foarte bune în anul 1912, când este avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat în funcţia de comandant de pluton în Regimentul 26 Rovine cu garnizoana în Craiova.
După primul an de activitate se dovedeşte a fi „un ofiţer inteligent, ambiţios, hotărât şi cu reale posibilităţi de afirmare”. Cunoscându-i prea bine şi complet activitatea şi rezultatele obţinute, şeful său direct îl caracterizează în felul următor:
„Sublocotenentul Leoveanu Şerban este disciplinat şi cu simţul datoriei, cu demnitate şi conduită foarte bună. Este stimat şi apreciat de corpul ofiţerilor.
Este un prea bun instructor şi pedagog.”
În 1913, sublocotenentul Şerban Leoveanu este mobilizat în baza Înaltului Decret nr. 4609/1913, luând parte la campania din Bulgaria în calitate de comandant de companie în Bat. 3 / Reg. 26 Rovine – Craiova, unde s-a preocupat în mod deosebit de instruirea subunităţii dar, cu prioritate, de traiul soldaţilor săi.
Pentru calităţile sale deosebite dovedite prin participarea la Războiul Balcanic, sublocotenentul Şerban leoveanu este notat astfel în noiembrie 1913:
„Sublocotenentul Şerban Leoveanu, prin capacitatea şi frumoasele sale aptitudini militare, prin modul cum îşi serveşte instituţia şi buna sa conduită în război, dovedeşte că este un element care se distinge. Merită avansat la gradul următor în mod excepţional.
Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu medalia „Avântul Ţării”, prin Înaltul Decret nr. 2647 din 7 octombrie 1913.
La 1 octombrie 1915 este transferat „în interes de serviciu” la Reg. 66 Infanterie din Balş – Romanaţi, unde va fi avansat căpitan (la 1 august 1917), prin Î.D. nr. 1264/1917.
Prin Ordinul Diviziei 11 Infanterie nr. 1181 va fi transferat la Reg. 58 Infanterie Tg.-Jiu, apoi la 12 noiembrie 1920 la Centrul de Recrutare Gorj, prin O.Z. nr. 228/1920.
La 1 aprilie 1923 este avansat maior (Î.D. nr. 1656/1923) şi mutat la Reg. 18 Infanterie „în interes de serviciu”, prin O. Z. Nr. 322/1924.
La 1 octombrie 1929 este „mutat în interes de serviciu” la Centrul de Recrutare Gorj (Î.D. nr. 3235/1929), iar la 1 aprilie 1932 devine locotenent-colonel, prin Înaltul Decret nr. 96/1933.
La 1 aprilie 1935 este iarăşi „mutat în interesul serviciului” la Reg. 18 Dorobanţi, prin Ordinul comandantuzlui 7 Terit. P.P. nr. 7086/1935 şi O.Z. 47/1935, iar la 1 aprilie 1938, prin Î.D. nr. 1283/38 va fi numit comandant al Reg. 18 Dorobanţi.
Înaintat colonel prin Î.D. nr. 2069/1 iunie 1938, va fi la 1 aprilie 1939 „mutat la dispoziţia C. 7 Armată”, pentru ca la 1 septembrie 1940 să fie mutat „în interes de serviciu” la comanda Centrului de Recrutare Suceava (Ord. nr. 39021 din 29 aug. 1940 al M.A.N.). De la Suceava, tot „în interes de serviciu” va fi transferat la 10 octombrie 1940, la Comanda A.P.A. Pirotehnica Sadu – Gorj, prin Ord. M.A.N., Dir. Personal, nr. 754/10 oct. 1940.
La 1 ianuarie 1941 îşi înaintează demisia de la Pirotehnica Sadu, fiind repartizat ca „ofiţer de rezervă” la Centrul de Recrutare Bucureşti, prin Î.D. nr. 4183/1940 (Mon. Of. nr. 304/1940) şi O.Z. nr. 130/1940.
La 24 februarie 1941, prin Î.D. nr. 285/11 februarie 1941 (Mon. Of., nr. 36/41) şi O.Z. nr. 193/24.II.1941, demisia este „anulată”, fiind numit la 1 octombrie 1941 la Centrul de Recrutare Gorj, prin Ord. nr. 53594/941 al M.A.N.. preia comanda la 6.10.1941, cf. O.Z. nr. 210/1941.
La 12 septembrie 1942, conform O.Z. nr. 402/1942 este „Mutat lagărul internaţi Tg.-Jiu”, unde va îndeplini funcţia de comandant al lagărului până la 30 martie 1944, când, conform O.Z., nr. 208/1944, este „trecut în rezervă şi concentrat la Centrul Teritorial Gorj”, la 1 aprilie 1944, prin O.Z. nr. 4/1944.
La 5 ianuarie 1945 va fi „repartizat mobilizat la Inspectoratul General al Jandarmeriei” (Ord. M.S.M. 343608/44 şi O.Z. 02609/45.
La 1 iulie 1946 prin Î.D. nr. 34/947 şi O.Z. 191, cu data de 15 septembrie 1947, va fi „demobilizat” şi „trecut în retragere pentru limită de vârstă conf. statutului corpului ofiţerilor, apt”.
A obţinut de-a lungul carierei militare următoarele decoraţii: 1. Medalia „Avântul Ţării”, Î.D. nr. 2647 din 7 oct. 1913; 2. Ordinul Steaua României cu Spade în gradul de cavaler pentru vitejia cu care şi-a condus compania în luptele de la Rasova-Gorj în anul 1916 – Î.D. nr. 474 din 23 mai 1917; 3. Crucea comemorativă a Războiului 1916/1918 cu baretele: Jiu, Dobrogea, Bucureşti, Î.D. nr. 1744 din 1918. Brevet nr. 34611 din 15 septembrie 1923; 4. Medalia Victoria a Marelui Război pentru Civilizaţie 1916/1921, Î.D. nr. 3390 din 1921 şi Brevet nr. 997 din 25.03.1923; 5. Ordinul Coroana României în gradul de ofiţer, Î.D. nr. 3 din 1 ianuarie 1927, Brevet 11 din 1927, publicat în „Monitorul oficial” nr. 8 din 13 ianuarie 1927; 6. Medalia Peleş, Î.D. nr. 2305 din 16 august 1933, Brevet nr. 355 din 25 septembrie 1933; 7. Semn Onorific de 25 ani, Î.D. nr. 2292 din 4 iulie 1931, Brevet nr. 2452 din 4 iulie 1931.
*
2. „Pe 27 octombrie 1938, la sfârşitul festivităţii de inaugurare a operelor brâncuşiene de la Târgu-Jiu, în sala de recepţii a Prefecturii Gorj, proaspătul COLONEL ŞERBAN LEOVEANU este instalat ca prefect, în prezenţa rezidentului regal al Ţinutului Olt, Dinu Simian, în locul col. Gheorghe Gheorghiu, numit profesor de specialitate la Şcoala Superioară de Război.
În timpul mandatului său de prefect al judeţului Gorj (27 octombrie 1938 – 12 august 1941), înfăptuirile social-edilitare şi economice, operele de caritate, dar şi viaţa culturală a Gorjului au cunoscut noi împliniri.
Bărbat distins, armonios dezvoltat şi echilibrat psihic, col. Leoveanu a servit cu vrednicie treburile şi interesele Gorjului, acestuia încredinţându-i-se, graţie proeminentei sale personalităţi, importante misiuni, de la comandant de regimente la prefect, de la funcţia de inspector general administrativ al Olteniei (al Ţinutului Olt, conform împărţirii administrative din acea vreme) la cea de comandant de lagăr de detenţie şi de Centru Militar Judeţean.
În calitate de comandant al Lagărului de internaţi politici din Tg.-Jiu, colonelul ŞERBAN LEOVEANU a dat dovadă de mult tact şi echilibru, ba chiar de anumite „slăbiciuni” de ordin umanitarist, asigurând un climat de ordine şi linişte în rândul internaţilor, nesupunându-i pe aceştia la regimul cazon cerut pe linie ierarhică, ci asigurându-le „protecţia” într-un moment istoric foarte delicat. Cazul cel mai ilustru este tratamentul în lagăr al poetului Tudor Arghezi, care a putut scrie, în deplină siguranţă, importante opere literare şi întreţine relaţii de cordialitate, încrederea şi chiar prietenie. „Mi-e dor de lagăr din pricina comandantului”, va scrie Arghezi, într-o scrisoare din ianuarie 1946, adresată mai vechiului său prietem Al. C. Calotescu-Neicu de la Broşteni, după eliberarea din lagăr.
Aceeaşi înţelegere o manifesta comandantul şi faţă de alţi internaţi de diferite etnicii şi condiţii sociale. Inclusiv faţă de grupul fruntaşilor comunişti.
Activitatea manufacturieră a Lagărului era destul de prosperă, dacă avem în vedere câteva anunţuri din presă, ba chiar licitaţia organizată în februarie 1944. Astfel, la sosirea lui Arghezi, Lagărul desfăşura activităţi manufacturiere, primind comenzi din partea populaţiei şi deschizând chiar unele magazine-expoziţie la Tg.-Jiu şi Craiova.
În „Gorjanul” din 14-21 septembrie 1943, la pagina 5, găsim următorul anunţ:
„Lagărul de internaţi politici, din localitate, dispunând de specialişti croitori şi cismari, primeşte comenzi de la particulari pentru haine bărbăteşti şi de dame (tailleuri, pardesiuri, mantouri) precum şi încălţăminte, după cele mai noi modele”.
Dintr-un alt anunţ aflăm programul de primire a comenzilor la magazinul de desfacere a produselor manufacturiere:
„Lagărul de internaţi politici din Tg.-Jiu, dispunând de buni meseriaşi: cismari, croitori, tinichigii etc. primeşte comenzi de la particulari, în condiţiuni foarte convenabile. În fiecare joi dimineaţa, – între orele 7 şi 13 – se primesc comenzi şi se fac probe, la Expoziţia lagărului, din str. Victoria No. 50 – alături de ziarul «Gorjanul»”.
Cu prilejul „Săptămânii Olteniei” de la Craiova, din toamna anului 1943, se deschide acolo o expoziţie de obiecte de artă lucrate de meseriaşi internaţi:
„Lagărul de internaţi politici din oraşul nostru a deschis în Craiova, str. unirii, No 62, o bogată expoziţie de obiecte de artă, din alabastru, lemn, împletituri de răchită, frânghii (diferite mărimi), căpestre, săpun de rufe etc. Toate văzându-se cu preţuri foarte convenabile.
Aceste obiecte sunt executate, cu multă îngrijire, de către internaţii lagărului, iar preţurile cu care se vând sunt în aşa fel calculate, încât nu acoperă decât valoarea materialului întrebuinţat şi mâna de lucru.”
Prin dispoziţia nr. 13.040 din 24 februarie 1944, Lagărul de Internaţi Politici organizează o licitaţie, – semnată de comandantul Şerban Leoveanu şi de „mânuitorul de materiale” adm. lt. N. Cărbunaru, – cu o amplă listă de obiecte lucrate de deţinuţi: peste 30.000 căpeste, 2730 şleauri, peste 5000 frânghii noi din câlţi de cânepă ş.a.
*
Merită să amintim că înainte cu puţine zile de sosirea lui Arghezi în lagăr, colonelul Şerban Leoveanu trăise o nefericită întâmplare.
E vorba de tragicul accident de maşină al colonelului magistrat Vasile T. Gelep, „voinic şi impunător ca o frunte de Parâng” , originar din satul Cartiu-Gorj (naşul de cununie al lui Jean Bărbulescu în ctitoria basarabă a Tismanei), petrecut la Câmpul Mare la 4 septembrie 1943:
„Col. Gelep – se menţiona în necrologul publicat în „Gorjanul” de Jean Bărbulescu la 14-21 septembrie 1943, p. 2, – a plecat cu automobilul de la Bucureşti spre Târgu-Jiu, pentru a face inspecţie lagărului din localitate”.
Participând, împreună cu o întreagă delegaţie de gorjeni, la funeraliile de la Craiova, col. Leoveanu i-a purtat fostului prieten o pioasă amintire.
Duminică, 3 septembrie 1944, cu prilejul împlinirii unui an de la tragicul accident de automobil, s-a ridicat şi sfinţit o troiţă prin grija col. Şerban Leoveanu, înconjurată de „un frumos grilaj de lemn sculptat”, la comemorare participând soţia şi fiica decedatului, numeroşi prieteni din oraş şi judeţ, prefectul Th. Graur şi „o delegaţie de funcţionari superiori din Ministerul Afacerilor Interne”, ca şi mulţi săteni din regiune „în frunte cu învăţătorii şi primarii respectivi, precum şi numeroşi premilitari, extraşcolari şi elevi de curs primar”.
„Am ridicat această troiţă – spunea vorbitorul – la margine de drum, pe locul unde Col. magistrat Vasile Gelep şi-a odihnit pentru ultima dată trupul zdrobit de nefericitul accident ce i s-a întâmplat pe pământul Gorjului său drag…
E un modest semn de cinstire a acestui om, al cărui nume va rămâne neşters din sufletele tuturor celor ce l-au cunoscut, preţuit, stimat şi iubit”.
În acelaşi cimitir „Sineasca” din Craiova, la 6 aprilie 1946, col. Şerban Leoveanu îşi va înmormânta fratele, lt. col. Ion Leoveanu, răpus după „o lungă şi chinuitoare suferinţă”, în etate de 48 de ani: „Defunctul – frate mai mic al prietenuluii nostru d. Colonel Şerban Leoveanu, – a făcut parte din Regimentul de Grăniceri Deva, până în ultimul timp”.
(va urma)
Prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA
