Personalităţi ale Gorjului – Elena Udrişte (1924 – 1996)

540

1. Biografie
2. Opera
3. Portret
4. Stil / concepţie / metodă
Fişe alcătuite de Ion Popescu-Brădiceni (în anii 1981 – 1983 – 1989)
1. BIOGRAFIE
Elena Udrişte
– S-a născut la 11 martie 1924 la Târgu-Jiu.
– A decedat la 18 decembrie 1996.
– A fost muzeograf şi director al Muzeului Gorjului (1951–1983).
– A amenajat şi reorganizat în localul fostei prefecturi noul muzeu, inaugurat în 1981.
– A fondat Muzeul arhitecturii populare de la Curtişoara (1966 – 1975) după 9 ani de eforturi neîntrerupte.
– În paralel a iniţiat deschiderea Casei memoriale „Ecaterina Teodoroiu” de la Vădeni şi a Casei-muzeu „Constantin Brâncuşi” de la Hobiţa (1971).
– A cunoscut, la Târgu-Jiu, în 1964, pe criticul de artă american SIDNEY GEIST (corespondenţă publicată în revista „Brâncuşi” în 1995).
– A făcut schimb epistolar cu ERIK SHANES (publicat şi acesta în revista „Brâncuşi” nr. 1 şi 2/1996, editată de scriitorul Nicolae Diaconu)
2. OPERA
– Târgu-Jiu: Ghid istoric-turistic, Întreprinderea Poligrafică Oltenia, Craiova, 1964 (80 pagini).
– Coautoare a Monografiei Gorjului, apărută la Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980 (230 pagini).
– Crestături în lemn din Gorj, Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al Judeţului Gorj, Târgu-Jiu, 1972 (124 pagini).
– Arta crestăturilor în lemn şi arhitectura contemporană a satelor din Gorj, Sesiunea ştiinţifică – Creaţia populară în contemporaneitate – Primul festival şi concurs internaţional de folclor „România ’69” – Bucureşti, 1-3 septembrie, 1969 (COMUNICARE).
ARTICOLE ÎN LITUA
– „Muzeul arhitecturii populare gorjene de la Curtişoara” (I) 1978.
– „O hotărâre a Târgu Jiului din anul 1847” (III), 1986.
– „Începuturile iluminatului public în oraşul Târgu-Jiu” (IV) 1988.
În alte publicaţii
„Însemnări cu privire la Revoluţia de la 1821”
„Apelul Doamnei Elena Cuza către Ecaterina (Tinca) Vladimirescu”
3. PORTRET
– Chip luminos, blând, privire energică, fire hotărâtă, caracter întreprid, intelectuală autentică într-o epocă ostracizantă, comunistoidă, totalitară, dogmatică.
– Profesoară de valoare, luptătoare cu vitregiile vremurilor, cu obtuzitatea oamenilor.
– Apărătoare aproape eroică a valorilor istorice, artistice, etnografice ale Gorjului istoric, pitoresc şi cultural.
– Vizionară, mereu gândind în viitor şi anticipând mâinele.
– Calităţi de excepţie ale scrisului, reflectat în descifrarea slovelor chirilice sau ale unor străvechi semne/simboluri (unele dacogetice: şarpele, soarele).
– Brâncuşiolog avizat, lucrând la un proiect intitulat „Rădăcinile artei lui Brâncuşi”.
– Cercetătoare a unor documente, elaborând studii preţioase ca informaţie, păstrate de familie care ar trebui strânse într-o carte.
– A manifestat o personalitate puternică, intransigentă, dreaptă, dar maternă (pe salariaţii muzeului îi alinta cu sintagma „copiii mei”).
4. STIL/METODĂ/CONCEPŢIE
– A abordat problematica expusă în primul rând ştiinţific, într-o concepţie obiectivă, bazându-se mereu pe surse originare şi originale.
– Astfel a instituit superioritatea demersului hermeneutic, descifrând de pildă semiotica crestăturilor în lemn, ori reminiscenţele sacrului în uşile vechilor case şi biserici gorjene ori în arhitectura acestora; aş aminti câteva mărci specifice, identificate de Elena Udrişte magistral:
– rozetele (sorii),
– brâul şerpuit,
– şarpele tradiţional,
– romburile cu câte o floare stilizată în mijloc,
– soarele.
– A dovedit acribie savantă, capacitate interpretativă (axiologizantă), elocvenţă, o retorică sigură a verbului.
– Deseori a trecut de la stilul sec, denotativ, la cel deviant, conotativ (ca de pildă în descifrarea peşterii Baia de Fier: „În peştera de la Baia de Fier se întâlnesc cele mai neaşteptate ornamente create de natură: coloanele de stalactite, văluri care cad în formă de draperii, forme bizare amintind figuri de oameni şi animale, dantelării de piatră. Lumina electrică ne dezvăluie o lume de basm. Trecem prin „Sala altarului” cu formaţiunile denumite datorită asemănării „Turnul”, „Cadâna”, şi Moş Gerilă, admirăm îndelung „Sala Minunilor””).
– Ba alteori s-a exprimat eminamente poetic; iată câteva mostre cvasihaijinice:
„Brâncuşi a cioplit mai adânc decât hora simbolul Sărutului”
X X X
„Coloana aminteşte motivul romboidal al stâlpului de casă ţărănească”
X X X
„Exterioarele policrome se îmbină armonios cu azurul cerului”)
– Descrierea Casei Ecaterinei Teodoroiu e şi ea un poem parcă scris azi, de un antilirism transmodern şi metalingvistic/transromanesc:
„Casa a fost făcută în anul 1884 de către Vasile şi Elena Teodoroiu, părinţii Cătălinei, din lemnele unei mori părăsite de pe Jiu;
cele două cămăruţe, de câte 3m/3 fiecare, cu pământ pe jos, cu ferestre cât palma;
una cu vatra afumată pentru gătit, alta cu două paturi de scânduri acoperite cu rogojină pentru dormit –
adăpostea familia lui Vasile Teodoroiu, cu cei opt copii ai lui.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here