Pentru cine bat clopotele Dane?

286

Probabil, sub presiunea FMI, Cabinetul Ponta s-a văzut obligat să recurgă extrem de grăbit la o privatizare cu cântec a Perlei Coronei industriei petrochimice româneşti dinainte de 89 – OLTCHIM. Nici nu se putea găsi un moment mai prost pentru aşa ceva. Combinatul vâlcean se afla pe butuci, datoriile imense la furnizori au condus la blocaj economic şi încetarea producţiei. Nici vorbă, nu despre o asemenea privatizare avea nevoie industria românească ci de o vânzare ca lumea la un partener puternic, cu o strategie bine pusă la punct pentru păstrarea locurilor de muncă şi relansarea producţiei.

Când te gîndeşti abia în luna august că vrei să rezolvi o problemă ce trenează de ani de zile, miar tu Guvern o doreşti rezolvată în septembrie e greu. Nu-i posibil să trimiţi fax-uri în august şi să te şi trezeşti la licitaţie cu parteneri serioşi. Nimeni n-ar fi avut timp să-şi facă socotelile dacă merită, ce profit va obţine şi, oricum, timpul nu aştepta. Aşa că, s-a mers pe licitatori de doi lei. Cei din ţară abia îşi trăgeau barca pe uscat cu firmele lor, polonezii erau pirpirii şi abia menţin o uzină petrochimică în ţara lor, pe care uzină ar fi vrut s-o mute în România ca să ne polueze pe noi.
Una din marile greşeli ale menţinerii OLTCHIM a aparţinut vânzătorilor Arpechim Piteşti, în 2004 – cu etilena ca principal producărtor de materie primă a OLTHCHIM-ului. Şi asta s-a întâmplat când s-a privatizat prost PETROM. Adrian Năstase ştie despre ce-i vorba. Oricum, OLTCHIM rămăsese proprietate de stat, iar producţia sa crea locuri de muncă în alte sectoare – pe verticală şi, mai ales, pe orizontală. Un moment propice ar fi fost vânzarea, în 2007, fie pe bursă ori altfel. Numai că PDL a vrut să-şi plaseze nişte lideri, gen Boureanu, pe post de firme căpuşe care luau marfa şi plăteau la Sfântu Aşteaptă. Şi din 2008, Guvernul Emil Boc şi papagalul multimiliardar în euro şi hoţ dovedit al energiei electrice de la CEO, demis ca ministru şi neanchetat penal – ministrul Economiei, Adriean Videanu. Cel aflat la butoane şi a dat chix, iar acum dă lecţii de privatizare eficientă. Hai să fim serioşi!
Circul cu licitaţia din ministerul Economiei, condus de Daniel Chiţoiu, finul liderului liberal Dan Radu Ruşanu, a avut un câştigător. Pe Dan Diaconescu Direct, cel care-a tot căutat-o fără success pe dispăruta Elodia. El e patron, dacă este, măcar pentru două zile. Îşi face publicitate, se dă salvatorul patriei şi al muncitorilor de la OLTCHIM. Fără să-şi dea seama că dacă nu va depune banii, un mizilic pentru valoarea adevărată a OLCHIM, va avea acelaşi eşec. La fel ca în Cazul Elodia. Premierul Ponta l-a şi avertizat că-l va felicita doar după ce depune banii, altfel va avea necazuri penale.
Bătaia de joc ce se întrevede la privatizarea OLTCHIM ar putea fi o şansă doar dacă în spatele Marelui Combinator Dan Diaconescu s-ar afla GAZPROM ori măcar românul Adrian Porumboiu. Cât despre Remus Vulpescu, şeful Corpului de Control al primului ministru – cu un CV din care nu lipseşte meseria de pilot apropiat copilotului Ponta – nici pe el nu-l vedem bine. Reamintim că şi pentru Daniel Chiţoiu, Victor Ponta spusese ferm că “va răspunde cu capul, cu viaţa, cu tot!” Noi nu vrem capul păcătosului, dar nici circul cu OLTCHIM nu-i uşor de suportat. Cei doi Dani – Chiţoiu ori Diaconescu – ne vor răspunde –în zece zile -, vorba lui Hemigway, la întrebarea “Pentru cine bat clopotele Dane?”
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here