IORDĂCHESCU CONSTANTIN – General –
Comandantul Diviziei 2 Munte
Născut la 1 aprilie 1893, în Rovinari, judeţul Gorj
Aflându-se mereu în fruntea unităţilor de vânători de munte, s-a remarcat în mod deosebit prin curaj şi iniţiativă, dovedindu-şi valoarea incontestabilă de strălucit comandant în condiţiile cele mai grele ale războiului. S-a făcut înţeles şi iubit de întregul corp al ofiţerilor din Divizia 2 Munte.
MEMORIA DOCUMENTELOR
CORPUL 4 ARMATĂ Nr. 3494 din 9 ianuarie 1944
către ARMATA I-A
Am onoarea a propune la decorarea cu ordinul “Mihai Viteazul” clasa a IlI-a, cu spade, pe generalul IORDĂCHESCU CONSTANTIN, comandantul Diviziei 2 Munte, pentru faptele de arme expuse mai jos:
În urma unor lupte crâncene de aproape 3 luni de zile, duse pentru eliberarea Transilvaniei şi trecerea la vest de Tisa, la data de 20 noiembrie 1944, D.2 Munte, de sub comanda generalului Iordăchescu Constantin, intră sub ordinele Corpului 4 Armată.
Valea Iernii, Gilăul, Hajduhaehaz, Emod sunt nume, pe care istoria le va înscrie ca o “Glorie a Vânătorilor de munte”, contra inamicului de veacuri de la vest.
Urmând linia succeselor obţinute până atunci şi înarmat fiind cu o energie şi voinţă de fier, generalul Iordăchescu Constantin, deşi divizia pe care o comanda avea pierderi care în alte împrejurări ar fi determinat scoaterea ei de pe front, pentru odihnă şi reorganizare, se angajează sub o nouă comandă, la o nouă misiune, care cerea eforturi şi mai mari: “Atacul şi cucerirea Munţilor Bukk”.
Atacul început la 28 noiembrie 1944, ruperea dispozitivului inamic şi aruncarea lui, în câteva zile, la vest de munţi, străbătând masivul pe toată lungimea lui, constituie un fapt de arme care marchează un deosebit succes în ansamblul operaţiunilor.
Din activitatea desfăşurată de generalul Iordăchescu, pe timpul acestor operaţiuni se remarcă în special următoarele intervenţii în conducere:
În ziua de 29 noiembrie 1944, deşi ordinul Corpului 4 Armată prevedea ca D.2 Munte să declanşeze acţiunea după ce D. 3 Mte. cucerea cu stânga cota 380 (vest Kisgyor), generalul Iordăchescu, văzând că atacul M.U. vecine merge greu, din proprie iniţiativă, ordonă Batalionului 10 Vânători Munte să atace cota 306 (imediat vest
Kisgyor), pe care o cucereşte, iar cu Batalionul 8 Vânători Munte cade în spatele inamicului de la Soveny Kut şi interceptează astfel singura comunicaţie de pătrundere a inamicului: Soveny Kut – Uj Huţa. În urma acestei operaţiuni s-au făcut numeroşi prizonieri şi s-a capturat mult armament automat.
Tot din acţiunea de străbatere a munţilor Bukk sunt demne de remarcat progresiunile de mare amplitudine realizate de D. 2 Mte în zilele de 30 noiembrie şi 1 decembrie 1944, care au dus la scurtarea frontului C.4 A. şi la ameninţarea şoselei Hamor-Eger.
La 12 şi 13 decembrie 1944, D.2 Mte interceptează rocada Hamor-Eger, uşurând astfel atacul D. 3 Mte, în sectorul căreia se concentrase tot efortul inamic.
Ultimile posibilităţi de rezistenţă închegată ale inamicului fiind anihilate, Divizia continuă înaintarea, fără nici un repaus, hărţuind continuu pe inamic, ce disputa terenul pas cu pas şi reuşind după 3 zile de lupte să cadă la vest de munţi, pe Valea Varadi.
Lipsa totală a comunicaţiilor şi localităţilor, înălţimi care cereau eforturi fizice excesiv de mari, acoperiri în care surprinderea te pândea la fiecare pas, condiţiuni atmosferice nefavorabile operaţiunilor, ploi, viscol, ceaţă, un inamic care ştie să se bată, dotat cu armament mo¬dern, specific luptei în munte şi care continuu a primit întăriri, dar în special efectivele mici şi neinstruite pentru lupta în munte a batalioanelor ce intrau în compunerea acestei divizii, reprezintă greutăţi pe care numai energia, bravura şi perseverenţa deosebită a comandantului le-a putut învinge.
În zilele de 19, 20 şi 21 decembrie 1944, în urma intervenţiei personale pe teren a generalului Iordăchescu, se rupe rezistenţa inamicului din zona Szilvasvarad şi c.f. Szilvasvarad-Bel Apatfalva, ce urmăreşte viguros inamicul şi până la 22 decembrie 1944, Divizia 2 Munte reuşeşte să pătrundă adânc în dispozitivul inamic, interceptând şoseaua Istenmezeje-Fulek-Losonc.
Pe timpul acestor operaţiuni face iarăşi numeroşi prizonieri şi capturează mult armament greu şi două aparate de radio.
În zilele de 25 şi 26 decembrie 1944, ajungând în faţa masivului păduros Medves Magossa, pe care inamicul opunea o linie de rezistenţă, fără a ţine seama de greutăţile şi oboseala de până atunci, Divizia 2 Munte, printr-o manevră îndrăzneaţă atacă de la sud la nord flancul şi spatele inamicului, ce rezista în faţa Diviziei 3 Munte şi reuşeşte să înfrângă rezistenţa acestuia, cucerind localităţile: Cered, Tajty, Medveskidegrut, Obast şi Vecseklo.
În noaptea de 31 decembrie 1944 spre 1 ianuarie 1945, generalul Iordăchescu, animat de acelaşi spirit de luptă ofensiv care 1-a caracterizat în operaţiunile de până atunci, forţează prin surprindere rezistenţa inamicului, de pe râul Ipoly şi, conducând personal acţiunea batalioanelor din linia I reuşeşte să facă un cap de pod peste apă, la vest de Ipolytarnoc.
În fine operaţiunile duse în zilele următoare, pentru lărgirea capului de pod şi ocuparea înălţimilor, de la vest de râu, permiţând astfel acţiunea M.U. vecine, care progresau foarte încet şi numai da¬torită Diviziei 2 Munte, constituie un nou succes, cu care se încheie activitatea glorioasă a generalului Iordăchescu, pe timpul de la 20 noiembrie 1944 – 3 ianuarie 1945 şi în care se accentuează şi mai mult bravura şi valoarea acestui comandant.
Pentru toate aceste fapte de arme, pentru energia, curajul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă, precum şi pentru concepţia şi intervenţiile în conducerea operaţiunilor duse de Divizia 2 Munte în intervalul de la 20 noiembrie 1944 la 3 ianuarie 1945, propun pe generalul Iordăchescu Constantin la decorarea cu ordinul “Mihai Viteazul” clasa a IlI-a cu spade.
COMANDANTUL CORPULUI 4 ARMATĂ General de Corp de Armată I. Boiţeanu
ARMATA 1-A Nr. 21041/13786 din 16.01.1945
Către MINISTERUL DE RĂZBOI
17.1.1945
Pentru modul excepţional cum generalul Iordăchescu a comandat Divizia 2 Vânători de Munte în lupte neîntrerupte contra germano-maghiarilor în situaţiuni şi condiţiuni extrem de grele, pentru des¬toinicia, abnegaţia, devotamentul său, pentru rezultatele uimitoare ce a obţinut cu această mare unitate, merită cu prisosinţă să fie distins cu ordinul “Mihai Viteazul”.
Comandantul Armatei I-a General
N. Macici
MINISTERUL DE RĂZBOI
10 martie 1945
Merită ordinul “Mihai Viteazul” clasa a IlI-a cu spade.
General de Corp de Armată Constantin Vasiliu Răşcanu
General de divizie(r), Prof. universitar, veteran de război, Constantin Ispas
