Pe culmile visului – Silviu Doinaş Popescu în dialog cu scriitorul şi doctorul în filologie Ion Popescu-Brădiceni – Adevărul şi lămuririle necesare

Silviu Doinaş Popescu: Începem, domnule Ion Popescu-Brădiceni, un nou capitol din cartea noastră în serial „Pe culmile visului”. De la publicarea recentului „episod” au trecut vreo opt luni. Între timp aţi lansat, pe piaţă, celebra deja, „O istorie transmodernistă a literaturii române contemporane”, care a şi provocat mirări, discuţii, admiratori, opozanţi etc. Dacă o parte din autorii cuprinşi în cele peste 1600 de pagini, şi, care au promis că au să şi-o achiziţioneze, pentru biblioteca personală, şi-au procurat-o într-adevăr, alţii, „profund nerecunoscători” – după cum mi-aţi spus zilele trecute – au refuzat gestul de-a poseda, cu bucuria de rigoare, „tratatul-compendiu”.
Ion Popescu-Brădiceni: Au dovedit lipsă de caracter ori invidie stupidă… habar n-am, aceşti scriitori mai mult ori mai puţin importanţi ori de-a dreptul „marginali”. Îţi mărturisesc faptul că aceşti indivizi – intelectuali ori nu – mi-au lăsat un gust amar. Am înţeles că ori sunt înfumuraţi ori ei înşişi nu dau doi bani pe opera lor „inestimabilă”. Nu retractez nimic din cele 1600 de pagini, dar la a doua ediţie îi voi elimina din sumar, înlocuindu-i cu alte nume eminamente cu o cotă mai înaltă, ba cu altele deja clasice ca de pildă Tomozei, Ghelmez, Labiş (din care am strâns o colecţie de apariţii editoriale), Turcea, Mariş, Vancea, Pecican, Voncu, Damitraşcu, Bacovia, Macedonski ş.a.
Silviu Adrian Popescu: Am citit atent primele cronici (cele ale lui Lazăr Popescu şi Mircea Tutunaru, din „Miracol de Brădiceni” respectiv din „Constelaţii Diamantine”) (ca excepţii benigne) şi-am rămas oleacă dezorientat, căci, totuşi, mă aşteptam la un orizont de receptare mai competent/ mai doct. Ca atare, iată, cred că un dialog în doi pe această temă e strict necesară. Masivul tom s-a răspândit în ţară şi în străinătate (Republica Moldova, S.U.A., Spania, Serbia, Italia etc.), însă tăcerea criticilor literari de profesie români autohtoni mi se pare oarecum suspectă, dacă nu de-a dreptul ireverenţioasă.
Ion Popescu-Brădiceni: Cartea s-a vândut în ţară la Iaşi, Cluj-Napoca, Craiova, Orăştie, Bucureşti, Petroşani, Motru, Drobeta Turnu-Severin, Târgu-Jiu, Glogova, Baia-de-Aramă, Piteşti, Brădiceni etc. Lucrez însă la cea de-a doua ediţie revăzută, revizuită şi adăugită, în care vor fi incluşi şi Ioan Dan Bălan, Elisabeta Bogăţan, Gheorghe Nichifor, Ionel Pintilii, Lucian Perţa, Andrada Costoiu, Teodorea Cristina Ciobanu, Daniela Oatu, Sonia Elvireanu, Carmen Dora Steinhagen, Maria Mănucă, Vasile Tudor, Paul Celan, B. Bundoianu, Mateiu I. Caragiale, Horia Bădescu, Lucian Strochi, Monica Lovinescu ş.a.
Silviu Doinaş Popescu: Cred că până la urmă sunteţi cel mai în măsură să faceţi lumină în jurul acestei uriaşe întreprinderi purtând titlul de „Scriitori români contemporani şi cărţile lor esenţiale”. Ce aţi dorit să demonstraţi? Aţi vrut să dezvoltaţi o nouă paradigmă de interpretare a fenomenului literar românesc, lăsând în umbră principiul axiologic? Dacă o să fiţi amendat pentru această nouă abordare a poeticii şi a poeziei, ba chiar a prozei epice (romaneşti) şi a eseului critic? V-aţi întemeiat demersul pe-o hermeneutică aplicată, pe-o semiotică transretorică, revendicate prea sigur pe condei? Aşa se răspândesc nişte zvonuri, bârfe, răutăţi ş.c.l.!
Ion Popescu-Brădiceni: Dragă fiule, ai dreptate! O să pot oricând da replici dure la orice atac, fie chiar şi mârşav. Modelele mele la vedere au fost şi rămân Eugen Lovinescu, George Călinescu şi Eugen Negrici. Însă mă reportez mai apăsat la cel dintâi şi la cel de-a treilea, în ceea ce priveşte criteriile mele esteticofilozofice. Cine-şi mai aminteşte astăzi de Zaharia Bârsan, Maria Cunţan, Al. G. Doinaru, Mihnea Olmazu, D. Cirezu, Marcel C. Romanescu, D. Nanu, Alice Călugăru, G. Talaz, George Gregoriam, Alice Soare, Ada Umbră, Emil Dorian, Alfred Moşoiu, Eugeniu Sperantia? Îţi spun eu: nimeni! Nici măcar Eugen Simion ori Nicolae Manolescu. Însă Istoria lui Eugen Lovinescu e o carte-document şi o carte-compendiu. Iar cea a celui de-al treilea Eugen, Eugen Negrici, e mai degrabă o metodică de revitalizare a unor opere literare, de a discredita prejudecata verdictului definitiv, de a pune miza pe dialectica modificării sistemului de aşteptări; şi e mai degrabă o teorie pragmatică a reconvertirii semnificative a textelor literare, o sistematică a poeziei etc.
Silviu Doinaş Popescu: În consecinţă întreprinderea, dragă tată, e totodată o aventură spirituală?
Ion Popescu-Brădiceni: Oarecum deşi simt că e momentul a puncta esenţial. Toate cele 1600 de pagini reprezintă metaliteratura mea. Aşa mi-am asumat cu plăcere riscul de a fi cât mai cuprinzător cu putinţă, ideal de altfel, imposibil de-a fi cândva realizat. Intenţia strategică rămâne însă, e vizibilă, căci modelul meu ascuns a fost altul: Adrian Marino, pe care l-am cunoscut în perioada lui de absolută autoritate. Nici el nu şi-a terminat „Dicţionarul de idei literare” (ca şi Bogdan Petriceiu-Hasdeu cu al său caleidoscop epopeic Etymologicum Magnum Romaniae în patru volume (1886-1898).
Silviu Doinaş Popescu: Formidabilă informaţie autoreferenţială… Dar de ce Hașdeu?
Ion Popescu-Brădiceni: Fiindcă precum acest mare înaintaş am supus unor discipline ştiinţifice o expansivitate intelectuală eruptivă şi o expresivitate cu fluxuri şi refluxuri de maree. Aidoma, mi-am structurat studiile astfel încât să nu existe lacune esenţiale alături cu detalii superflue, încât nimic să nu fie de prisos/ nimic să nu fie descusut. Am avut expresa grijă ca orice operă particulară studiată să fie încadrată în contextul adecvat şi în diada politică românism şi democraţie, grefată pe europenism”.
Silviu Doinaş Popescu: Şi de ce Negrici?
Ion Popescu-Brădiceni: Pentru că mi-a fost profesor în perioada studenţiei la Universitatea din Craiova, dar şi mentor, prieten, tovarăş de cale… scriitoricească şi… actoricească… M-a recomandat lui Marin Sorescu în cenaclul căruia am citit la „Rotondă” prin anii ’80.
Silviu Doinaş Popescu: Care-i dezideratul-emblemă al „celei dintâi istorii transmoderniste”?
Ion Popescu-Brădiceni: De-a infuza teoria noului curent literat transmodernist în substanţa fiecărui comentariu într-un aliaj cu hermeneutica literaturii şi cu… subspecia discursului îndrăgostit în maniera lui Heidegger (cel din „Originea operei de artă”) şi a lui Roland Barthes (cel din „Discursul îndrăgostit”).
Silviu Doinaş Popescu: Numai să nu fie o „ambiţie… deşartă”, tată.
Ion Popescu-Brădiceni: Ah, deloc, fiule. După 50 de ani de meserie ca hermeneut, critic literar, poet, eseist, filosof, poet, prozator, dramaturg, cronicar teatral şi plastic, publicist, etnolog, folclorist, cercetător în ştiinţele comunicării şi în lingvistică, mi s-a părut absolut firesc să-mi pun numele şi pe o asemenea megacarte. Mai ales că aveam un teren pregătit ca profesor universitar şi ca doctor în filologie.
Silviu Doinaş Popescu: Fii, te rog, tată, mai.. concret!
Ion Popescu-Brădiceni: Iar o să mă acuze nişte „amici” de narcisism. Dar poate că-i corect să se ştie că această CARTE ce va depăşi 2000 de pagini la reeditare a beneficiat de faze de etapă. Ca de exemplu următoarele tomuri s-au tipărit între anii 2013-2021:
1. Ion Popescu-Brădiceni: Reinventarea capodoperei. I. Transversaliile literaturii române de la origini până mâine; Editura Academica Brâncuşi; Târgu-Jiu, 2013, 561 pagini;
2. Ion Popescu-Brădiceni: Reinventarea capodoperei. II. Literatura română şi comparată sub semnul transmodernităţii; Editura Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2013, 635 pagini;
3. Ion Popescu-Brădiceni: Cenaclul „Columna”. Şcoala de Literatură de la Târgu-Jiu. Generaţia columnistă după cinci decenii; Editura CJCPCT Gorj, Târgu-Jiu, 2015, 684 pagini;
4. Ion Popescu-Brădiceni: Reinventarea capodoperei. Arca Metanoia; Editura TipoMoldova, Iaşi, 2016, 348 pagini;
5. Ion Popescu-Brădiceni: Reinventarea capodoperei. Schimbarea de paradigmă; Editura TipoMoldova, Iaşi, 2018, 340 pagini;
6. Ion Popescu-Brădiceni: Reinventarea capodoperei. Drumul prin oglindă; Editura TipoMoldova, Iaşi, 2020, 322 pagini;
7. Ion Popescu-Brădiceni: O introducere în teoria şi practica (re)lecturii/ Lista lui I.P.B.; Editura PIM, Iaşi, 2017, 361 pagini;
8. Ion Popescu-Brădiceni: O foarte succintă introducere în poezia română contemporană; Editura Limes, Cluj-Napoca, 2021, 220 pagini;
Silviu Doinaş Popescu: E limpede. E înfiorător de clar. E uluitor! Sisific! Hugolian! Rămâi mut!
Ion Popescu-Brădiceni: Ca atare, fiule drag, îţi propun să încheiem aici şi aştept nou capitol din „Pe culmile visului”!
Silviu Doinaş Popescu: De acord.