Pe cine am mandatat să rânduiască treburile judeţului

207

Am mai spus-o şi o repet; după căderea comunismului în România aveau să iese în faţă, ahtiaţi să pună mâna pe frâiele puterii – locale şi centrale – tot felul de profitori şi neaveniţi, iar consecinţele se văd, ţara a fost şi continuă să fie vămuită şi aruncată într-o sărăcie lucie. Bineînţeles ca judeţul Gorj nu a făcut excepţie, acum greutăţile îi năpădesc pe oameni , şomajul face ravagii, nevoile şi suferinţele sunt pe măsură.

De ce oare? Păi, dacă înainte de 1989 unităţile economice ale judeţului absorbeau tot ceea ce însemna forţă activă de muncă, ba, se mai şi aducea din afară, iată că în anul de graţie 2013, după statisticile oficiale, şomajul declarat în Gorj este de 8%, în realitate situaţia fiind cu mult mai dură. S-a întâmplat nenorocirea întrucât au fost supuse jafului şi falimentate marea majoritate a obiectivelor industriale şi agricole, cu o pondere importantă pentru economia naţională.
S-a întâmplat, în numele aşa-ziselor reforme şi restructurări din economie, cu rezultate dezastruoase, or de aici, aşa cum spuneam, s-a ras tot ceea ce înseamnă producţie şi plus-valoare şi în judeţul nostru, fără a fi pus ceva în loc, nici măcar oarece făbricuţe, care să creeze locuri de muncă, în schimb aveau să fie disponibilizaţi şi lăsaţi pe drumuri zeci de mii de angajaţi, în plină putere de creaţie.
Acum, după 24 de ani de perversă democraţie, situaţia economică în judeţul Gorj este una dramatică, posibilităţile materiale ale majorităţii populaţiei sunt mai mult decât modeste , iar mare parte din vină pentru situaţia creată revine, fără nici un fel de îndoială, demagogilor şi nepricepuţilor care au condus judeţul în toată această perioadă, dezinteresaţi , dar şi incapabili a construi ceva, a pune cărămidă peste cărămidă. Singura redută, CEO, a rezistat cumva, deşi atât mineritul cât şi sectorul energetic au fost şi sunt zguduite de lupte politice pentru interese meschine, dar şi de o burghezie sindicală ce a căpuşat cu lăcomie fără margini cele două mari obiective strategice pentru economia naţională. În continuare planează pericolul insolvenţei şi falimentului, câtă vreme flecarii şi incompetenţii nesătui din judeţ, îşi încrucişează nevrednicia cu prostia, după cum nici cei din Ministerul Economiei nu se dovedesc a fi mai breji în a stabiliza şi performa sectorul mineritului şi energiei din Gorj. Chiar au luat ce a fost mai rău de la guvernarea PDL, oamenii fiind mereu minţiţi, mai ales tinerii în căutarea unui loc de muncă la ei acasă.
Cât despre ceva investitori importanţi care să vină în judeţul nostru nici vorbă, doar vorbe şi multe dezamăgiri de atâţia ani încoace. Bunăoară, în municipiul Tg Jiu au dispărut marile unităţi economice unde lucrau zeci de mii de muncitori, iar ce a mai rămas pe ici, pe acolo abia de mai pâlpâie, în rest nişte anemice societăţi comerciale ce îşi aşteaptă la rândul lor prohodul după atâţia ani de criză cumplită. De exemplu, în alte judeţe şi zone ale ţării se mai mişcă treburile din punct de vedere economic. De treci dincolo munţii, chiar şi Oltul îţi dai seama că totuşi investitorii mai vin, ori de aici se face producţie sau servicii, se creează şi locuri de muncă. La noi, din păcate, se vede treaba, că nu se vrea sau nu se poate, de parcă am avea scabia pusă pe noi.
Însă de un lucru suntem siguri, ce determină cauzele reale, dezinteresul cras al celor care de 10-15-20 de ani încoace nu reuşesc măcar să rânduiască , să gospodărească cât de cât şi să păstreze ceea ce le-au lăsat alţii moştenire prin muncă, adeseori cu sudoarea şi chiar cu sacrificiile multor generaţii de gorjeni.
Şi nici nu trebuie să-i nominalizăm pe foştii şi actualii parlamentari de Gorj, pe prefecţi şi subprefecţi, preşedinţi şi vicepreşedinţi de Consiliu Judeţean, primari, consilieri, şefi de instituţii, deconcentrate, manageri, lideri de sindicat, perindându-se de atâta amar de vreme pe funcţii bine plătite din bani publici. Practic, sunt aproape aceleaşi personaje care, prin demagogie şi ipocrizie au fost mereu avantajaţii rotaţiei partidelor politice la ciolanul puterii. Este foarte adevărat că şi „boborul” trebuie să-şi asume vina pentru votul acordat unor astfel de indivizi şi poate că până la viitoarele alegeri foarte mulţi dintre noi vom reuşi a ne vindeca de credulitate şi naivitate. După cum, cei ce au avut sau deţin mandate şi funcţii importante prin votul nostru, cât de cât să poarte în subconştientul minţii , vina că n-au făcut mai nimic pentru acest judeţ. Adică, puţină jenă şi ruşine , că de treci pe lângă ei, de atâta lehamite, cu promisiuni şi minciuni, decât să-i onorezi, mai bine întorci capul în altă parte.
Personal, încă mai am răbdarea de a urmări la posturile locale TV emisiuni legate de realităţile cotidiene ale Gorjului. Iar concluzia ce se desprinde se rezumă la faptul că de ani de zile, mai ales în campaniile electorale, li se spun oamenilor aceleaşi poveşti despre proiecte fără vreo finalizare, dar mereu reactualizate anual: termo şi hidro, fabrici şi şosele şerpuind munţii spre Ardeal, în schimb nu suntem în stare să reabilităm o porţiune din drumul naţional de la Rovinari la Bumbeşti Jiu, aerodrom, centuri ocolitoare, parcuri industriale şi locuri de muncă, numai că investitorii chinezi , austrieci sau din altă parte, inclusiv pe relaţia public –privat nu vor să-şi facă apariţia. Iar 2013 se pare a fi cel mai anemic cu putinţă în investiţii, şi cu atât mai mult pentru crearea unor noi locuri de muncă. Iată, revenind la municipiul Tg Jiu , reşedinţa judeţului, băgăm de seamă că bunăoară în oraş, Transloc-ul continuă să fie „mobilat” cu mijloace de transport de pe vremea defunctului regim comunist, după cum despre modernizarea gării, ca poartă importantă de intrare în municipiu, se tot vorbeşte de prin 2007 încoace şi atâta tot. Acum a mai apărut o surpriză neplăcută, întârziindu-se probabil demararea lucrărilor la noua centură ocolitoare până spre calendele greceşti . Nu se mai găsesc fonduri disponibile măcar pentru anveloparea blocurilor din zona centrală, tronsonul 2 din Victoriei şi cele din Unirii arătând jalnic pentru un oraş ce se vrea turistic şi european.
Desigur că se poate invoca lipsa banilor, ceea ce până la urmă este un adevăr, dar atunci să se lucreze pe priorităţi, fără a-i mai amăgi pe oameni că se face una sau alta, ci doar exact ce este posibil a se realiza, adică atât cât se –ntinde plapuma. În această privinţă am mai veni cu un exemplu şi anume; de la începutul anului se dădeau ca sigure unele investiţii – ridicarea unui Mall, a Dedeman-ului şi a unui supermarket Billa, ceea ce ar fi însemnat pentru şomeri, în special pentru tineri, o speranţă privind crearea unor locuri de muncă. Răspunsul este în coadă de peşte, de vreme ce ne apropiem de sosirea sezonului rece şi nici vorbă de vreun început, repetându-se parcă istoria anilor 2008-2010. Despre parcări, pasaje sub şi supraterane ce să mai vorbim?
Şi uite aşa le lălăim şi-i dezamăgim pe oameni, ce îşi pierd încrederea în autorităţile locale, dar şi în cei aleşi, obligaţi prin votul popular primit , a sprijini comunităţile locale în rezolvarea şi rânduirea treburilor şi nevoilor cetăţenilor. Totuşi, în ciuda unor promisiuni neonorate, un lider local împreună cu echipa sa de la Primăria Tg Jiu îşi fac datoria cu prisosinţă, obţinând şi realizări notabile, în special pe proiectele de utilităţi, infrastructură şi mediu. Mai mult ca sigur, politica cetăţeanului, prin realizările dobândite este făcută şi de către alţi primari din judeţ, numai că atât edilul şef al municipiului Tg Jiu, cât şi ceilalţi din judeţ sunt foarte puţin ajutaţi atât de către guvern cât şi de Prefectură şi Consiliul Judeţean . Cât despre parlamentarii de Gorj, rezultatele lor sunt infime sau deloc, caracterizându-i lipsa de voinţă şi nepăsarea în a face ceva temeinic şi util pentru comunităţile ce le-au dat votul. Iar păcatul cel mai mare este că avem de-a face cu aceeaşi „ciorbe reîncălzite” ani în şir, în vreme ce oamenii cu adevărat valoroşi care ştiu, vor şi pot să schimbe radical faţa judeţului , fie că stau de o parte, văzându-şi de meserie sau de locurile lor de muncă , fie că nu li se întrevede o cale accesibilă spre bunele rânduieli ale comunităţilor din care fac parte . Şi iată că din aceste nefericite motive continuăm să stăm la mâna unor lideri şi „aleşi” nevrednici şi nepricepuţi în a face lucruri bune în numele şi pentru nevoile oamenilor. În schimb se înghesuie aproape zilnic pe la emisiunile unor moderatori RTV , lipsiţi la rândul lor de idei şi profesionalism , unde bat câmpii, fără să spună şi mai ales să facă ceva palpabil în folosul cetăţeanului. Altfel, nişte stereotipe cu pălăvrăgeli ridicole, aşa să mai treacă timpul şi să fraierească prostimea. Şi apropo, deputatul Ponta n-a mai călcat prin Gorj cam demultişor. Să fie vreo întâmplare cu motive, să fi uitat de promisiuni, sau tot „urma” va alege, mai rămâne de văzut.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here