În ziua de 14 noiembrie 2021, în Duminica a 25-a după Rusalii, a fost săvârşită slujba de înmormântare a fostului preot paroh al Bisericii Spitalului Județean de Urgență din Târgu-Jiu, Părintele Gheorghe Stoichin, de către un sobor ales alcătuit din peste 25 de preoţi de parohie, în frunte cu ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, din care au făcut parte Preacucernicul Părinte Protopop Marian Mărăcine, Protopopiatul Târgu-Jiu-Nord, şi Preacucernicul Părinte Protopop Vasile Ganţu, Protopopiatul Baia de Aramă. Amintim faptul că Părintele Gheorghe Stoichin a slujit, vreme de 24 de ani, la biserica de la Valea Mare, comuna Runcu, iar din 1995 a fost preot paroh la Biserica Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu, unde a slujit vreme de 19 ani, fiind ctitorul lăcașului de cult cu hramul «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe», care este situat în faţa «Spitalului 700» din municipiu. Biserica a fost ridicată cu multă osteneală şi apoi a fost sfinţită pe 23 octombrie 2010, prin truda părintelui Stoichin, care timp de 13 ani a făcut tot ceea ce a putut ca și la cea mai importantă unitate medicală din județul Gorj să existe un lăcaș de cult unde atât credincioşii, cât și pacienții să se poată ruga la Dumnezeu! Mulţi pacienți şi-au aflat alinare la Părintele Gheorghe Stoichin în decursul anilor în care a fost angajat al SJU Târgu-Jiu, deoarece, fiind conştient de misiunea încredinţată odată cu hirotonia preoţească, Preacucernicul Părinte s-a dovedit activ în viaţa pacienților unității medicale şi s-a implicat în multiple activităţi sociale, cu deosebire, s-a îngrijit de bunăstarea lăcaşului de cult în care a slujit, fiind atent la suferinţa celor din jur și oferindu-le mereu alinarea durerilor trupeşti şi a suferinţelor sufleteşti! Ca urmare, toţi cei care l-au cunoscut pe Părintele Gheorghe Stoichin s-au întristat la vestea dureroasă a morții sale!
,,Dumnezeu să te ierte, fiule duhovnicesc şi frate, Părinte Gheorghe, mutat de la noi”!
În cuvântul de aleasă preţuire pe care l-a rostit la slujba de înmormântare şi pe care îl redăm aproape în întregime, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cu o dragoste frăţească şi plină de elocinţă a spus următoarele: ,,Dumnezeu să te ierte, fiule duhovnicesc şi frate, Părinte Gheorghe, mutat de la noi, de tot ceea ce ai greşit ca un om în această viaţă, cu voie sau fără de voie! Slavă Ţie, Hristose, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, Slavă Ţie! Cel Înviat din morţi, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor Părinţilor şi atotlăudaţilor Apostoli, cu ale preasfinţilor, preacuvioşilor de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri, rugăciunile Sfântului şi dreptului Lazăr, care a patra zi a înviat din morţi şi pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, întru ale adormitului Gheorghe, fratele nostru cel mutat de la noi, în corturile drepţilor să-l aştepte şi să-l odihnească! Dumnezeu să ne mântuiască şi să ne miluiască întotdeauna, ca un bun şi de oameni iubitor! Întoarce-te suflete, întru odihna ta! Mult îndurerată familie! Mult îndurerată soţie, îndureraţi fii, îndurerate nurori, îndureraţi nepoţi, preacucernici părinţi, întristată adunare! Conducem pe calea veşniciei un preot vrednic ce lasă în urma lui atât de frumoase înfăptuiri! Cea mai frumoasă înfăptuire este această biserică pentru care s-a ostenit atât de mult. El a fost cu adevărat un om înzestrat de Dumnezeu, iar aceasta a spus-o dascălul său pe care l-a avut îndrumător la Craiova, pentru că şi eu l-am avut îndrumător pentru doctorat, Părintele Prof. Constantin Corniţescu, pentru că el a fost şef de promoţie, un om cu adevărat şi în misiunea sa pastorală a fost un fruntaş! De aceea, îl conducem cu durere, dar şi cu nădejde, pentru că el, atunci când se va duce la judecată, va avea cu ce să meargă! Va zice, iată, copiii mei, i-am lăsat să slujească! Credincioşii săi au fost întăriţi prin cuvântul său, pe care l-a propovăduit: «Iată, biserică, Doamne, am zidit pentru numele Tău»! Am venit aici pentru că l-am avut ca pe un slujitor apropiat pe Părintele Ciprian, primul meu consilier, dar am venit mai ales pentru slujirea pe care Părintele Gheorghe a primit-o la Constanţa la spital! A fost îngrijitor faţă de cei bolnavi şi a avut grijă de ei! Am avut acolo mai mulţi slujitori, dar tot personalul mi-a spus că a fost singurul preot care toată ziua stătea în spital şi din salon în salon se ruga pentru bolnavi şi îi mângâia şi îi ajuta! De aceea, a fost un model de preot de parohie, dar şi de spital, pentru că preoţii de spital nu sunt chiar toţi cu o vocaţie specială pentru aceasta! Dar Părintele a avut o vocaţie ca să-i slujească pe cei bolnavi, pentru că avea optimismul său când îi mângâia pe cei bolnavi! De aceea, el a rămas o amintire atât de luminoasă! Am poposit aici renunţând la o mare sărbătoare cu hramul «Icoana Maicii Domnului» şi am venit în fugă şi plec în fugă, dar nu aş fi avut linişte dacă nu aş fi venit ca să fac rugăciuni, ca să exprim dragostea şi preţuirea Părintelui înaintea Lui Dumnezeu, iar Milostivul Dumnezeu să primească ostenelile mele! Înaltpreasfinţitul Irineu a binecuvântat ca să fiu aici, pentru care îi mulţumesc mult, pentru că între noi este o legătură foarte apropiată!
,,Vă las cu dragostea mea de soţ, de părinte, de bunic şi să rămâneţi cu cele mai frumoase gânduri pe care să le înălţaţi la Dumnezeu”!
Aşadar, ce trebuie să ţineţi minte cu toţii, care i-aţi fost credincioşii săi sau colegii săi întru slujire! Iată, astăzi, un preot vrednic de preţuire se duce la ceruri, iar toţi cei care aţi primit din mâna Părintelui Botez, cununie, cei cărora v-au dus la veşnică ohihnă pe cei dragi, să nu îl uitaţi! În Pomelnicul adormiţilor familiei dumneavoastră să-l puneţi întâi pe cel care v-a fost Părinte spiritual! De asemenea, aşa cum spune cântarea: «Fraţii mei, când vă rugaţi, să nu mă uitaţi pe mine!». Preoţii prezenţi aici arată ataşamentul lor apropiat faţă de Părintele Gheorghe Stoichin. Să-l conduceţi toţi, cu multă rugăciune, pentru că mult răsplăteşte Dumnezeu pe cei care îşi aduc aminte de cei adormiţi şi prin care îşi exprimă recunoştinţă pentru cel ce le-a fost Părinte îndrumător şi ajutător! Aş putea să vorbesc şi vreo 2 – 3 ceasuri pentru a prezenta activitatea frumoasă a Părintelui Gheorghe Stoichin, dar mă opresc aici pentru că nu mă aşteaptă avionul! Vreau să-mi exprim dragostea şi preţuirea, la fiecare Sfântă Liturghie, în fiecare zi, va fi amintit la sfintele daruri, iar în Pomelnicul meu personal va fi pomenit cât voi trăi şi voi sluji! Îşi ia rămas bun de la soţia sa dragă, pentru că îi spune: «Draga mea soţie, mi-ai fost însoţitoare atât de vrednică şi mi-a dat Dumnezeu rod pe cei doi băieţi, pe care împreună i-am crescut în credinţă, în dragoste şi în buna învăţătură! Şi iată, ei, mă urmează şi ştiu că mă vor pomeni!
Avem nepoţi care promit să fie şi ei copii vrednici de biserica şi de ţara noastră! Îmi iau rămas bun de la toţi, îmi pare rău că mă despart de voi! Acum, m-a chemat Dumnezeu, iar la chemarea lui Dumnezeu nimeni nu poate să nu răspundă! De aceea, vă las cu dragostea mea de soţ, de părinte, de bunic şi să rămâneţi cu cele mai frumoase gânduri pe care să le înălţaţi la Dumnezeu, ca să-mi fie rugăciunile şi gândurile voastre ca o haină sufletului meu, cu care să mă înfăţişez la judecată!» Îţi spun şi eu, iubite Părinte Gheorghe, mi-a părut bine că ne-am cunoscut, că am cunoscut o familie de preot atât de aleasă, cu doi copii bine formaţi şi, iată, cu multă răspundere în biserică! Dumnezeu să-ţi primească sufletul, să te ierte şi să rămâi în dragostea noastră, iar din dragostea noastră să intri în Dragostea Lui Dumnezeu, Care să te aşeze în locaşurile Sale, unde să slujeşti cu sfinţii şi cu îngerii, ca şi noi, rugându-ne pe pământ, să fim în această comuniune! Să fii de Dumnezeu primit şi îmbrăţişat pentru veşnicie, Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
