Luni, 29 septembrie, a fost ziua de naştere pe pământ a Părintelui Ieromonah şi Protosinghel Arsenie Boca. Cu mult timp înainte am simţit în sufletul meu o dorinţă foarte mare de a merge la Părintele Arsenie la Prislop. Apoi a apărut hotărârea. Dar, ca să ajungi la Prislop, de aici din Oltenia, este o asumare curajoasă luminată şi de credinţa că Părintele Arsenie Boca aude nevoinţa noastră şi se roagă în numele lui Iisus Hristos, Lui Dumnezeu să ne ajute.
Încă de la plecare am simţit duhul părintelui care m-a călăuzit şi la ducere la Prislop şi la întoarcere de la Prislop. Am ajuns, nu fără o oarecare grijă, la Petroşani în jurul orelor 06:45, iar la ora 07:00 am fost ultimul pasager care a ocupat singurul loc liber în maşină până la Haţeg. Aici, la Haţeg, am mers în intersecţia ştiută de toţi pelerinii care merg la Prislop. Am aşteptat cu gândul că cei care merg la Prislop cu autoturismele sau autocarele mă vor lua şi pe mine. Gândul meu nu s-a potrivit cu faptele, căci Părintele Arsenie avea alt plan pentru mine. Aşa că am hotărât să merg pe jos, făcând semn celor care treceau pe lângă mine, spunându-le că merg la Prislop. Aveam o oarecare întârziere de la programul mănăstirii, dar nu a oprit nimeni. Am parcurs aşa aproximativ trei kilometri rugându-mă permanent la Părintele Arsenie Boca să mijlocească la Dumnezeu să ajung şi eu la Sfânta Liturghie.
Nu ştiu cât timp a trecut rugându-mă, eu fiind în armonie cu duhul părintelui, şi la un moment dat aud o voce feminină care mă întreabă dacă merg la Prislop. Era o familie vârstnică din Uric, comuna Pui, judeţul Hunedoara, care mergea pentru prima oară la mănăstirea de la Prislop ca să se roage la mormântul Părintelui pentru armonie în familie. Fiind la prima lor vizită, m-au rugat, după ce le-am mărturisit că eu am fost de multe ori, să îi călăuzesc în interiorul mănăstirii.
Chiar din zona parcării autovehiculelor am simţit duhul călăuzitor al Părintelui Arsenie, iar starea de linişte şi pace ne-a umplut sufletele şi toate gândurile rele au fost alungate. De la starea de dezamăgire, bărbatul şi femeia au devenit veseli şi încrezători, femeia exclamând: „Ce bine mă simt aici!”
Ajunşi cu o oarecare întârziere la Sfânta Liturghie, şi odată cu intrarea în biserică, aveam să pătrund într-o altă lume. Biserica era plină ochi de oameni, de toate vârstele, iar căldura duhovnicească m-a transformat imediat. După participarea la Sfânta Liturghie am ajuns relativ repede la mormântul Sfânt al Părintelui. Coloana de vizitatori formată din patru şiruri se desfăşura pe aproape 200 de metri şi s-a păstrat constantă până după ora 13:00 când am plecat spre ieşire. Eu, dorind să mă întâlnesc cu maica stareţă Pavelida Munteanu am mai zăbovit puţin. Spre părerea mea de rău am fost informat de o monahă tânără că maica stareţă este suferindă şi a plecat la spital. M-am rugat puţin pentru sănătatea măicuţei Lui Dumnezeu Tatăl Ceresc. L-am implorat şi pe Părintele Arsenie Boca să mijlocească cu rugăciunile sale, în numele lui Iisus Hristos, la Dumnezeu pentru maica Pavelinda, cea care Îl iubeşte foarte mult.
Mergând spre ieşire am trăit revelaţia că florile şi aleile frumoase, plantele decorative şi vasele ornamentale, lacul şi clopotniţa, clădirile noi, saivanul dacic şi noul acoperiş din tablă de cupru, pun toate la un loc, în valoare, aspectul iniţial, din piatră, atât de frumos cum o vedem astăzi, iar Mănăstirea Prislop poate fi considerată o grădină a Maicii Domnului, o gură de rai. De la biserică până la poartă, toţi pelerinii au simţit că Părintele Arsenie ne veghează de dincolo şi că face minuni şi de acolo. Este un adevărat Sfânt. Toţi erau încrezători că Părintele va fi canonizat. El nu a căutat niciodată mărire şi tocmai din asta înţelegem de ce a fost Sfânt în viaţa pământească şi este Sfânt şi în viaţa cerească. Sfinte Părinte Ieromonah Arsenie trimite la noi duhul tău paznic, dă-ne sănătate şi minte, depărtează de la casa noastră necazurile şi supărările, că ai Duh Sfânt. Amin!
Prof. Gheorghe I. Drăghici-Slăvuţescu
