Indiferent care-i rezultatul votului asupra Moţiunii de cenzură de ieri, democraţia a pierdut. Şi nu puţin. Ci 20 de ani de speranţe în mai bine. Ţara este mai sărăcită, de actuala guvernare Băsescu-Boc, decât oricând. Şi culmea tupeului – cei care vorbesc de pensii nesimţite şi de salarii nesimţite, aceiaşi Băsescu-Boc şi coriştii lor portocalii – au nesimţirea să ne tot scoată din criză.
Deşi peste 90% din populaţie are altă părere. Că, de fapt, ne afundăm şi mai rău în prăpastie.
Atâta vreme cât minoritarii portocalii sau pus la adăpostul altor minoritari nu e bine. Pentru ţară şi pentru firava democraţie. A-i convinge, adică a-i momi cu legile vrute de ei şi cu bani de la buget pe cei de la UDMR, sfătuindu-i să nu voteze, nu înseamnă democraţie, ci pură tiranie. Tirania celui de la Putere, a celui care împarte ciolanele, adică posturile guvernamentale. Aceiaşi tirani portocalii şi-au asigurat neutralitatea şi neparticiparea la vot a grupului parlamentar al Minorităţilor alta decât cea maghiară. Grup alcătuit din deputaţi ale căror soţii au fost ameninţate că-şi vor pierde slujbele, adică sinecurile bănoase, dacă ai lor bărbaţi vor fi bărbaţi şi îşi vor da votul pentru Moţiunea de cenzură.
De votat, au votat doar social-democraţii, liberalii, conservatorii şi prea puţinii parlamentari cu conştiinţă din arcul guvernamental. Între zero după numărul lor sau vreo câţiva ce pot fi număraţi pe degetele de la o mână! A mai fost o moţiune a străzii. Strunită în forţă de jandarmii aduşi de prin provincie ca să apere Guvernul Băsescu-Boc. Cu toate incidentele, intrările dure ale jandarmilor, reţinerile ori intervenţia salvărilor SMURD, protestatarii ajunşi la Casa Poporului, unde stă ascuns Parlamentul României, nu au reuşit decât un miting de imagine. Şi la vot, şi în stradă se putea mai mult. Cu condiţia de a avea în România Democraţie şi nu Tiranie.
Ion Predoşanu
