„Am crezut toată viaţa că papagalul este o pasăre exotică, descinsă din ţări îndepărtate, specializată în descifrarea viitorului, după ce a atins performanţa de a fi jumătate pasăre şi jumătate om! A avea papagal înseamnă să poţi lua oricând cuvântul prin şedinţe, indiferent de punctele înscrise la ordinea zilei, competent în zero şi-n toate, sublim la orice capitol. A avea papagal înseamnă să fii în stare de orice demonstraţie şi că albul este negru şi că negrul este alb,dar mai ales că cercul este pătrat, atunci când o cer interesele şefului ierarhic criticat. A avea papagal conduce la acea facultate prin care ştii din timp, că şeful este pe ducă!
A avea papagal este marea abilitate de a argumenta orice oră din zi şi din noapte, ceea ce nu se poate susţine, dar nu poate fi contrazis pe loc! A avea papagal este arta dizertaţiei savante despre nimicul avalizat pe toate feţele lui şi mai ales în profunzime!
În sfârşit a avea papagal este divinul har, prin care cazi în picioare, oriunde şi oricând, prin orice încercări ai trece şi la orice probe ai fi supus! Cât curaj a avut Aurel Baranga în cartea sa, „Teze şi paranteze”, să scrie astfel de „adevăruri” şi mai ales în perioada ceauşistă, când societatea românească era plină de „papagali”. Mă gândeam că după 1989, în România papagalii vor pieri, sau măcar se vor împuţina. M-am înşelat amarnic. Societatea românească după 1989 a creat condiţii optime de înmulţire a papagalilor.
Sunt peste tot: în şcoli, în primării, în poliţie, în jandarmerie, în justiţie, în inspectorate. Sunt cele mai periculoase „păsări” care se opun din toate puterile modernizării societăţii româneşti. „Papagalilor” le place biocraţia, le place nimicul şi minciuna ridicate la rang de Lege, le place nepotismul şi sunt adepţii şi susţinătorii nonvalorilor în posturile cheie!! „Papagalii” s-au înmulţit în preajma alegerilor locale şi se vor înmulţi mai ales după alegerile din toamna lui 2004.
„De unde a apărut pasărea asta măiastră?
Cum şi-o procură unii, nu-mi dau seama?
Cu ce o hrănesc, nu-mi dau seama?”
Partea prostă pentru România este că „papagalii” se regăsesc pe locuri eligibile pe listele deputaţilor sau senatorilor. Nu mai vorbim că-n 2004, în toamna lui 2004 a apărut un nou „soi” de papagal – Preşedinte!? Ce ne facem dragi români? Cum stârpim această „pasăre” ce printr-o metamorfoză biologică, s-a transformat în altceva: într-un „OM” şi „jumătate”?!
Prof. Teodor Voicu, Şcoala gen. Albeni
