Cine nu a auzit de Apocalipsa scrisă de Ioan din Patmos, despre care se spune că a fost unul din apostolii lui Iisus și a mai scris și una dintre cele patru Evanghelii canonice, ducând prin scrisul lui Cuvântul lui Dumnezeu până în înaltul Cerului? De aceea evanghelistul a fost surprins de pictorii medievali sub formă de vultur. Este simbolul sub care apare și în frumoasele mănăstiri pictate din nordul Moldovei, fiind reprezentat sub această formă mai ales în turla înaltă a naosului, în acea horă superbă în jurul lui Iisus, reprezentare a Liturghiei Cerești, când Domnul coboară împreună cu îngerii și cu sfinții în spațiul sacru al bisericii Sale, iar timpul se oprește pe loc. Pe timpul liturghiei, credincioșii prezenți în biserică vor pregusta din timpul euharistic, cel fără de început și fără de sfârșit.
Apocalipsa este o previziune asupra viitorului, cuprinsă în Cartea cărților scrisă de Dumnezeu încă dinainte de facerea lumii. Vestea proastă este că pământul va fi lovit de tot felul de încercări și molime, iar vestea bună este că, cu toate distrugerile care se vor produce, după generația actuală de oameni, pe Pământ va mai trăi cel puțin încă o generație de oameni, la fel cum a fost după Potop sau după Sodoma și Gomora. Deci sfârștul lumii este încă îndepărtat; poate fi vorba și de sute de mii de ani și chiar mai mult dar, la fel cum a fost în trecutul îndepărtat, la fel va fi și în viitor, planeta se va confrunta cu tot felul de cataclisme, schimbări de climă, boli, războaie, cutremure de pământ și chiar un meteorit uriaș care o va lovi.
…ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s-a făcut sânge. Şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit şi a treia parte din corăbii au pierit. Și a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor…
Şi a fost lovită a treia parte din soare şi a treia parte din lună şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea.
(Apocalipsa, cap. 8)
În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.
(Apocalipsa, cap. 10)
Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.
(Apocalipsa, cap. 16)
Fenomenele naturale de mai sus sunt exprimate în cuvinte de acum 2.000 de ani, iar multele traduceri de până acum le-au mai schimbat în parte și înțelesul. Dar oamenii de știință le înțeleg și le pot interpreta cum se cuvine. Nu știu dacă pot fi combătute cu argumente științifice.
După multele încercări la care ne va pune Dumnezeu, pe Pământ va fi un nou Gog și un nou Magog, expresie a continuității și refacerii vieții, iar numărul oamenilor de pe Pământ va fi din nou cât nisipul mării, ne spune atât de frumos evanghelistul. Iar odată cu ei se va înmulți din nou răul, cu războaie și lipsa de dragoste și de credință. Cam la fel cu ceea ce se petrece acum. Cu cât suntem mai mulți și ni se pare că trăim mai bine, cu atât ne îndepărtăm de Dumnezeu și de credință și alegem să devenim fiare, lipsite de dragoste și omenie.
…şi va ieşi din temniţa lui ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
(Apocalipsa, cap. 20)
Abia după toate acestea, Domnul nu va mai putea răbda, și va sfârși Pământul ca planetă, ca să nu se mai poată aciui aici nici un picior de păcătos. Dar tot Evanghelistul ne dă vestea cea bună, urmașii lui Adam nu vor pieri de tot. Înainte ca pământul cel vechi să se piardă, se va întoarce Iisus, Fiul Omului, care îi va salva pe oamenii buni și cu credință și îi va duce pe un pământ nou. Căci ce altceva pot reprezenta aceste cuvinte?
Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
(Apocalipsa, cap. 21)
Au ceva de spus oamenii de știință privitor la acest adevăr despre care s-au scris numeroase cărți și s-au făcut nenumărate filme? Oare nu ne pregătim de pe acum pentru a găsi o nouă locație cosmică în cazul unui cataclism nimicitor, fie el și sfârșitul planetei pe care trăim?
O altă veste bună este că omul se va schimba, iar cei salvați se vor curăța de tot răul din ei, astfel că vor reveni la viața dusă de Adam și Eva în minunata Grădină a Edenului Ceresc:
Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.
(Apocalipsa, cap. 20)
Acum să ne întoarcem la pandemia care bântuie de câteva luni planeta noastră. Celor curioși le recomand să citească Cap. 9 din Apocalipsa lui Ioan. După ce îl vor citi cu multă atenție vor găsi singuri răspuns la ceea ce se întâmplă astăzi, până și faptul că numai oamenii sunt atinși de aceste lăcuste urâte cum le spune Evanghelistul în cartea sa, dar nu ca să-i omoare, ci să-i îndrepte, să le arate ce se poate întâmpla dacă vor continua să meargă pe calea păcatului și a fărădelegilor. Iar unii oameni vor suporta atât de greu boala, încât își vor dori ca mai degrabă să moară decât să trăiască. Că doar, se știe, până acum nimeni nu a demonstrat ca o persoană să fi murit numai de pe urma veninului acestui scorpion urât, numit de specialiști COVID-19. Cei mai mulți au decedat de alte boli, de lipsa de voință de a lupta cu virusul și de a crea anticorpi, ca să nu mai spunem de cei care au fost lipsiți de tratament adecvat pentru că nu au mai avut loc în spitale…
Oare prin câte suferințe or fi trecut mulțimea de bolnavi din Italia, Spania și chiar de la noi, aruncați pe holurile spitalelor din lipsă de paturi și de aparate de respirat? Mulți dintre ei și-au dorit cu adevărat să moară decât să mai suporte asemenea chinuri. Dar ceea ce este clar e faptul că nimeni nu a murit doar de COVID-19:
Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului şi a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului.
Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpionului când înţeapă pe un om.
În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei.
Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă.
Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.
Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”.
Zguduitoare descriere. Până și modul de redare a acestui lanț molecular de viruși, uniți între ei precum caii legați la trăsură, pregătiți de luptă, zgomotul făcut fiind durerea pricinuită mai ales în plămâni. Oare cine ar fi descris acest nenorocit de virus în cuvinte mai frumoase, raportat la vocabularul de acum 2000 de ani? Să nu mai spunem de forma generală de manifestare a bolii, afecțiuni psihice și o amețeală continuă, lipsa de gust și de miros, crampe și dureri musculare, simptome asemănătoare veninului unui scorpion după cum scrie Evanghelistul, al unui șarpe sau scorpii, iar cei care au fost atinși de un asemenea venin pot confirma.
Dacă putem afirma despre cineva că a fost un mare vizionar, apoi Evanghelistul Ioan a fost acela. Numai că Sfântul nu se laudă pe sine, ne spune că a fost dus de înger în Cer, când Mielul a deschis Cartea lui Dumnezeu, fiind singurul care a putut s-o deschidă și să citească cele scrise în ea.
Să încercăm să medităm puțin la cuvintele sfîntului evanghelist Ioan și să învățăm ceva din această urâtă pandemia. Nu credința ne va duce la pieire, ci tocmai lipsa ei, ruperea de Dumnezeu și de iubirea de oameni, care ne vor arunca în celelalte încercări ale Apocalipsei, dacă nu vom învăța la timp din cele prin care am trecut până acum.
Cine vrea să cunoască mai multe, să ia cartea și s-o citească cuvânt cu cuvânt. Că numai așa va putea înțelege ce așteaptă omenirea pe viitor, dacă nu se îndreaptă și nu se va întoarce cu fața la Dumnezeu. Iar șansele par mici să se întâmple asta….
Andrei Breabăn
