Sigur că, de aproape zece ani, cel aflat în capul trebilor statale, pe la noi, prin încă România, numitul Traian Băsescu aplică mai bine decât oricine dictonul latin „Divide et impera”. Faptul că, la un moment dat, se găsise un politician care să tragă în locatarul de la Cotroceni – la început legal, acul locatar ilegitim – nu putea decât să bucure naţia română.
Carismaticul şi excelentul orator Crin Antonescu pusese stăpânire pe PNL, prin lucrarea din interior a ex-liderului liberal şi fost prim ministru Călin Poipescu Tăriceanu. Noua voce antibăsesciană a prins mai întâi la liberali şi apoi la cât mai multă populaţie băştinaşă. Aşa se face că, la ideea lui Dan Voiculescu – preşedinte de Onoare al Partidului Conservator – s-a creat Alianţa de Centru Dreapta – ACD -, dintre liberali şi conservatori, după care PSD şi ACD au constituit USL. Nu numai generalisimul (parcă pe la SIE, din 1992) de la Palatul din Dealul Cotrocenilor – Traian Băsescu a cântat de la început prohodul USL. Adică, al Uniunii Social Liberale. Care-a izbutit să câştige alegerile locale din 2012, ca şi pe acelea parlamentare din 9 decembrie acelaşi an. Cu un procent zdrobitor, constituit din membri sau simpatizanţi ai social-democraţilor conduşi de Victor Ponta, ai liberalilor lui Crin Antonescu şi, bineînţeles, ai conservatorilor preşedintelui Daniel Constantin.
A urmat, aşa cum se înţeleseseră înainte de alegeri, ca PSD să dea primul ministru al României, în persoana deputatului de Gorj Victor Ponta. Deşi imperfecta Constituţie nu-i permitea zănatecului Traian Băsescu să nominalizeze alt prim ministru decât unul din partea formaţiunii politice sau alianţei electorale câştigătoare s-a semnat un Pact de coabitare. Între preşedintele Traian Băsescu şi viitorul prim ministru. Chestiune cu care celălalt copreşedinte al USL, Crin Antonescu, n-a fost de acord. Aşa zicea el, dar peste o vreme a recunoscut că ştia de tărăşenie. Ba chiar citise Pactul de coabitare cu pixul în mână şi făcuse adnotări. Ba mai mult, participase şi la semnarea păcătosului şi aberantuilui Pact de coabitare, care l-a relegitimat pe fostul preşedinte suspendat Traian Băsescu. Pohta ce-a pohtit Traian Băsescu, recte spargerea USL, s-a produs prin retragerea PNL de la guvernare. Mă rog, Băsescu îi dăduse pe la nas cu o susţinere a aşa-zisei drepte – formate din PMP, PDL, Forţa Civică şi alte firimituri de partiduleţe – la preşedinţie a imaculatului Crin. Cum de-a ieşit PNL-ul de la guvernare, Băsescu şi-a uitat promisiounea. Una, oricum, imposibilă.
Mai nou, Crin seamănă din ce în ce mai mult cu un papagal de-al lui Băsescu. A ciripit vaporeanul aghesm,uit că el nu-l va pune niciodată prim ministru pe Victor Ponta? Da. Iată-l pe Crin Antonescu, viitor candidat la prezidenţialele din noiembrie 2014, cum repetă spusele fostului său inamic. Cu toate că şansele lui de-a ajunge preşedintele României au scăzut enorm, se laudă ca şi Traian Băsescu, vezi Doamne, că el nu-l va numi prim ministru pe Victor Ponta.
Stai niţel neicuşorule. Că mai e mult până departe. O fi România aproape de Rusia, unde Boris Elţîn l-a lăsat în locul lui pe Vladimir Putin. La băute, ce-i drept, Traian Băsescu seamănă izbitor cu Boris Elţîn. Numai până aici. În luna mai 1990, Boris Elţîn îşi dăduse demisia din PCUS. În vreme ce Traian Băsescu era şi-n decembrie 1989 un ditamai nomenclaturist PCR, al cărui dosar fusese aprobat de Cabinetul 2. Al Coanei Leana. Cum care Leana? “Leana lui Zăpăcitul din capul s(t)atului!”, cum ar fi zis regretatul şi imensul actor Amza Pellea. Iar între Vladimir Putin şi Crin Antonescu nu-i nicio legătură. Chiar dacă-mi dau jos ochelarii şi mă uit la Ţarul de la Kremlin şi apoi la pigmeul liberalo-libertin ce dormitează în Senatul României prin telescop!
Ion Predoşanu
