Pagini memorabile 1919-1923 – Români de elită la Paris

238

img617Harnicul şi eruditul nostru colaborator – Dumitru C. Dănău, scormonitor în bogata sa bibliotecă, a dat peste unele documente rare ce grăiesc despre un gorjean remarcabil din secolul trecut. Pe atunci nu ajungea oricine la Paris, iar eroul rândurilor ce urmează era chiar de pe meleagurile Gorjului (I.Predo)

Manuscrisul neterminat

Printr-o fericită întâmplare, am intrat în posesia unui manuscris, greu descifrabil, aparţinând regretatului preot de la Biserica „Sf. Nicolae” din Târgu-Jiu, Haralambie Argintaru. Documentul, nefinalizat, intitulat „Chipuri şi profile din istoria Gorjului”, înmânat mie de generoasa preoteasă a defunctului preot, se referă la proteica personalitate a diaconului iconom stavrofor profesor dr. Constantin Dănău, slujitor inegalabil în credinţa întru Hristos la această Biserică şi nu doar în aceste limite. Înscrisul este olograf, caligrafiat mărunt pe o hârtie îngălbenită, de prin anii ‘80. Este impresionant.

Decupez din el, aici, un fragment ce-l relaţionează în epocă (1919-1923), pe distinsul diacon în postura de fost vizitator, la Paris, al lui Constantin Brâncuşi, când primul era diacon al Bisericii Ortodoxe Române la Capela Română din această cetate a culturii moderne din anii de după Primul Război Mondial.

Frumos, dar insuficient de bogat în informaţii, consemnează memorialistul:

„Părintele arhidiacon stavrofor profesor dr. Constantin Dănău şi-a încrustat numele în lungul şir de renumite personalităţi slujitoare ale învăţământului gorjean şi ale Bisericii Ortodoxe strămoşeşti. Născut la 15 mai 1889, în satul Turcineşti, comuna Curtişoara-Gorj, a fost nepot direct al ieromonahului CLEOPA, fostul preot Constantin Cartianu, întemeietorul Schitului Locurele-Lainici. După absolvirea cursului primar în satul natal, a urmat Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” din Târgu –Jiu, apoi, ca bursier Seminarul Teologic Central din Bucureşti, reuşind primul din cei 400 de candidaţi la intrare şi primul dintre cei 25 de foşti cadidaţi-absolvenţi rămaşi în ultimul an. În anul 1913, absolvă Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Bucureşti, cu „Magna cum laudae”.

Diacon, profesor şi căpitan

img618Căsătorit în anul 1914, a fost hirotonisit diacon în anul 1915, pe seama Bisericii – Catedrale cu hramul „Sfinţii Voievozi” din Târgu-Jiu, slujitor fiind împreună cu vrednicii preoţi, demni de pomenit: Ion Mălăescu, Dumitru Bardan şi Grigore Prejbeanu. În acest timp, a fost numit secretar al Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” din urbea noastră şi suplinitor pentru limba română, istorie, geografie şi limba latină, în locul titularului profesor Stelian Sterescu plecat pe front în anul 1916.

Pe parcursul războiului, a fost nominalizat o perioadă la Spitalul din Târgu-Jiu, unde l-a primit pe generalul Dragalina, împreună cu alţi ostaşi răniţi în luptele eroice de pe Valea Jiului.

În anul 1917, refugiat cu armata în Moldova, a lucrat la Casa Bisericii din Iaşi, ca ajutor al preotului Lungulescu de pe lângă Armata a II-a, apoi, ca predicator pe front, îmbărbătându-i pe ostaşi la fapte de arme eroice. Ulterior, a fost secretar al Serviciului Religios, de unde, în anul 1918, a fost demobilizat cu gradul de căpitan în rezervă, după ce mai întâi urmase cursurile Facultăţii de Filozofie din Iaşi. În perioada 1919-1924, îl aflăm reprezentant al BOR la Capela din Paris, post ocupat prin concurs, unde a slujit cu iluştrii preoţi profesori universitari de teologie Valeriu Iordăchescu şi Vasile Radu, precum şi cu muzicologii Ion D. Chirescu şi Ştefan Popescu, conducătorul corului Capelei Române.

Amic cu George Enescu, Iorga şi Brâncuşi

La Paris, în anul 1919, însetatul de ştiinţă şi cultură Constantin Dănău se înscrie la cursurile Facultăţii de Ştiinţă şi Litere de la Sorbona, precum şi la Institutul de Psihologie şi Pedagogie,(…)

„Din anii cât a stat la Paris, datează şi legăturile de apropiere ale lui Constantin Dănău cu George Enescu, nelipsit din viaţa artistică a marii metropole, cu profesorul Nicolae Iorga, renumit conferenţiar la College de France, cu profesorul şi matematicianul Gheorghe Ţiţeica, mereu solicitat la Sorbona, şi, desigur, cu marele sculptor român CONSTANTIN BRÂNCUŞI. Din confesiunile Sfinţiei Sale, am reţinut: CONSTANTIN BRÂNCUŞI era nelipsit în duminici şi sărbători de la sfintele slujbe de la Capelă. El lua parte activă la strană, cunoscând tipicul şi cântând laolaltă cu un cântăreţ bisericesc. De multe ori, tânărul diacon îl vizita pe sculptor la modesta sa locuinţă, unde îl găsea făcând mămăligă, în ceaunul cu lăzar, la lemne de foc, adesea mâncând împreună şi întreţinându-se în discuţii. I s-a propus diaconului Dănău să rămână pe post de preot la Capela Coloniei Române din Paris, dar el nu a vrut.”(…)

Dumitru Dănău

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here