Anual, în prima duminică a lui Floral, la Ponoare, are loc o sărbătoare ce, prin amploarea sa, poate fi comparată cu sărbătorile popoarelor asiatice dedicate florilor.
Sărbătoarea înfloririi liliacului se desfăşoară într-o zonă de un pitoresc inegalabil şi unde nu întâmplător se află cea mai mare pădure de liliac sălbatic din ţară.
Această pădure are o suprafaţă de peste 20 ha, este declarată rezervaţie botanică şi este ocrotită de lege. Existenţa pădurii în aceste locuri se datorează climatului submediteranean, în zonă existând un topoclimat specific cu temperaturii medii anuale cu 2-3°C mai ridicate comparativ cu zonele depresionare. Datorită acestui fapt aici se pot întâlnii reprezentanţi ai florei şi faunei apropiate însoritului ţărm al Mediteranei: castanul comestibil, alunul turcesc, iedera, scrumpia, vipera cu corn, broasca ţestoasă de uscat, călugăriţa şi scorpionul.
Cercetări geobotanice în zonă, au fost întreprinse de I.Conea (1931), A.Ionescu(1929) şi C.Zaharia(1968) unde au fost descrise şi identificate 110 specii submediteraneene şi 34 specii pontomediteraneene. Caracteristicile climatice sunt de ierni relativ blânde, veri călduroase şi umede până în prima parte a lor, în a doua parte devenind secetoase. În apropierea pădurii de liliac sălbatic se mai poate vizita un alt fenomen natural cu rang de superlativ naţional: Podul Natural de la Ponoare cel mai mare pod natural din ţară. Acesta este o arcadă de calcar lungă de 25 m, lată de 8 m, care se ridică la o înalţime de 14 m, faţă de fundul văii peste care trece. Prin dimensiunile sale podul îşi justifică denumirea de Podul Uriaşilor, cum mai este denumit de localnici, fiind la originea mai multor legende legate de provenienţa sa. Într-una din ele, se povesteşte că în trecut pe aceste meleaguri trăiau oameni uriaşi, care dacă ar fi trăit astăzi ne-ar fi înspăimântat cu puterea lor şi că podul ar fi opera acestor giganţi denumiţi pelasgi. Despre puterea acestora se vorbeşte într-o altă legendă, cum că la moartea căpeteniei lor cei doi fii ai acestuia s-au urcat fiecare pe câte un munte să vadă cât a primit moştenire. Când unul din ei şi-a aruncat privirea peste partea fratelui său, i s-a părut că aceasta este mai mare şi mai frumoasă. Atunci l-a cuprins o mânie mare, a luat un fier de plug şi l-a aruncat cu putere spre fratele său. Fierul nu l-a nimerit pe acel frate, a trecut mai departe şi a lovit vârful muntelui vecin pe care îl reteză dintr-o dată. Acel munte poartă de atunci denumirea de Retezat.
În realitate, Podul Natural face parte dintr-un ansamblu carstic bine reprezentat în zona prin peşteri, lacuri carstice, vai oarbe, câmpuri de lapiezuri şi este un rest al unei galerii de peşteră care în trecut făcea legătura cu tunelul larg al Peşterii Podului sau Peşterii de la Podul de Piatră cum mai este cunoscuta. În apropiere se află un câmp petrografic unde sunt prezente aproape toate tipurile de lapiezuri din Carpaţii Meridionali. Aceste şiruri de spinări calcaroase când răspândite când aliniate în rânduri regulate formează un fenomen carstic de excepţie. Peştera Podului împreună cu Podul Natural de la Ponoare, care este declarat monument al naturii ocrotit de lege, fac parte dintr- un sistem carstic cu o hidrologie complexă şi este supus cercetărilor şi în ziua de azi pentru stabilirea relaţiilor hidrologice între lacul carstic Zăton şi ponorul Gaura Iepurelui. Iată cum participând la sărbătoarea oltenească Înflorirea Liliacului, putem vizita şi două obiective turistice de valoare ce se constituie în două superlative la nivel naţional. Ambele obiective sunt protejate de lege. Dar pentru a fi ferite pe viitor de degradare şi distrugere, este necesar să fie protejate şi de oameni.
Mugurel Petrescu
Cay costa un liliac alb?