Osana

166

Popa GorjeanulPredică la Duminica a VI-a din Post, Duminica Floriilor. Deci cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi . Şi I-au făcut acolo cina şi Maria slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră de mir curat, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.

Iar Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi având punga lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi , dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus , ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat cu ramuri de finic şi au venit în întâmpinarea Lui şi strigau : Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: ,,Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, pe mânzul asinei!” Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El şi că acestea I le-au făcut Lui. Deci de mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta. Intrarea triumfală din Ierusalim constituie ultima etapă a dramaticei călătorii ce L-a adus pe Domnul la Galileea spre încununarea operei Sale mântuirea pe Crucea de pe Golgota. Sfintele Evanghelii ne arată că Mântuitorul Se îndrepta spre Ierusalim, în această ultimă călătorie, deplin conştient de ceea ce-L aştepta acolo. A şi prevestit ucenicilor Săi, cu detalii din ce în ce mai precise, că va fi dat pe mâinile păgânilor, care-L vor batjocori şi-L vor omorâ, dar că a treia zi va învia. Câteva din cele mai frumoase amintiri biblice se leagă de numele Betaniei. Aici locuiau trei prieteni ai Domnului: Lazăr, cu surorile lui, Maria şi Marta. Aici a fost înviat Lazăr, iar credincioşii, şi astăzi, pot intra în mormântul din care l-a strigat Mântuitorul. Aici a avut loc cina din casa lui Simon Leprosul, când Maria, sora lui Lazăr a uns picioarele Mântuitorului cu mir de mare preţ. În Betania, călătoria Domnului spre Ierusalim se întrerupe până la Duminica dinaintea Paştilor iudaice, adică până în ziua pe care o sărbătorim noi astăzi. Minunea învierii lui Lazăr a declanşat entuziasmul mulţimilor, determinându-i pe fruntaşii iudeilor să hotărască uciderea lui Iisus. Mulţimea care-I ieşise Domnului în întâmpinare, din Ierusalim, împreună cu cea care-L însoţea venind despre Betania, îi aşterneau în cale crenguţe de fini, Îl aclamau pe Mântuitorul , strigând: ,,Osana!” (care înseamnă Mântuieşte). Manifestarea mulţimii la intrarea Mântuitorului în Ierusalim avea o semnificaţie profundă. Ea însemna recunoaşterea lui Iisus. Se prezenta ca Împărat Cel avea să primească ,, toată puterea în cer şi pe pământ” (t. 28,18), fiind rânduit Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.” Intrăm astăzi în Săptămâna Patimilor. Evenimentele cutremurătoare petrecute acum aproape două mii de ani se vor perinda în faţa ochilor noştri sufleteşti la slujbele din zilele următoare. Îl vom vedea pe Domnul curăţând pentru a doua oară templul, casa Tatălui Său (luni); căutând smochine într-un pom fără roade şi blestemându-l, pentru ca apoi ucenicii să-l vadă uscat ( marţi); făcând un sever rechizitoriu fariseilor şi cărturarilor, prevestind dărâmarea Ierusalimului şi vorbind despre a doua venire a Sa (miercuri) ; instituind Taina Sfintei Euharistii, rugându-Se cu lacrimi de sânge în Ghetsimani, arestat ( joi), judecat şi răstignit pe Cruce, apoi pus în mormânt (vineri); pentru ca Duminică, înainte de zori, să ne facem şi noi purtători ai mântuitorului mesaj că Hristos a înviat. În Duminica aceasta a Stâlpărilor, pregătindu-ne duhovniceşte pentru o autentică participare la drama Golgotei, să-L întâmpinăm şi noi pe Domnul cu nevinovăţia şi cu bucuria entuziastă a pruncilor iudei, strigându-I ,,Osana!”, Să-L întâmpinăm cu stâlpările înverzite ale unor suflete înnoite prin baia pocăinţei! Să ne facem părtaşi ai Săi la Cina cea de Taină, primind cu vrednicie mărgăritarul scump Sfintei Euharistii! Să facem din sufletele noastre Ierusalim sfânt, în care Domnul să intre cu bucurie, aducându-ne darul jertfei Sale şi lumina sfintei Sale Învieri! Întâmpinându-L astfel acum şi în toate zilele vieţii noastre ne vom pregăti de sfânta Sa arătare; şi vom ieşi atunci în fericită procesiune, înveşmântaţi în slavă şi purtând cununile biruinţei veşnice, ,,întru întâmpinarea Domnului în văzduh”, spre a ne împărtăşi cu El ,, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărărăţiei Sale.”

Dumitru Dumitraşcu, preot Iconom Stavrofor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here