Este o plantă perenă, care creşte până la 20-80 cm înălţime, cu tulpina în patru muchii. Frunzele sunt opuse, de lungime 1-4 cm, scurt peţiolate, de formă ovală, cu marginea întreagă sau uşor dinţată.
Conţin celule cu ulei eteric, acesta fiind motivul utilizării drept condiment. Florile sunt mov, rareori albe, lungi de 3-4 mm, şi apar pe ţepi. Ele sunt înconjurate de bractee cu marginea de culoare purpurie. Este o specie a genului Origanum, nativă Europei, în regiunea mediteraneană şi sudului şi centrului Asiei.
Proprietăţi
Oregano poate fi efectiv combinat cu măslinele murate şi capere sau frunze de leuştean; oregano se potriveşte cu mâncarea fierbinte şi picantă, cum este popular în sudul Italiei. Bucătăriile altor ţări Mediteraneene îl folosesc mai puţin, dar este de ceva importanţă pentru bucătăriile spaniole, franceze şi grece. În afara regiunilor Mediteraneene, oregano este, mai degrabă surprinzător, puţin folosit.
Beneficii
Se administrează intern pentru colici abdominale, renale, biliare, astm bronşic, bronşite acute şi cronice, traheite, tuse cu expectoraţie, tuse convulsivă, aerofagie, atonii gastrice, gastrite, astenie nervoase, epilepsie, hemoragii, dismenoree, amenoree, diaree, febră tifoidă, lumbago, torticolis, boli reumatismale, convalescenţe, otalgii, dentalgii, edeme, enterite dizenteriforme.
Oregano are proprietăţi digestive, imunostimulatoare, tonice, carminative şi expectorante. Din planta de oregano se poate face ceai sau decoct cu acţiune antioxidantă (sănătate pe pâine), stomahică (ajută la digestie) şi calmantă (ceaiul este excelent pentru calmarea tusei şi uşurarea respiraţiei la copii şi nu numai).
Cristina RĂSCOL
